Ochii lor se intalnesc in noapte.(realitate fictiva)

[partea II]

Si deodata umarul unei persoane impertinente si neatente care o loveste din greseala o trezeste din lumea ei de vis in care era adanc cufundata.Si se enerveaza si fara sa se uite la ochii ce o priveau temator spune:

-Nu vezi pe unde mergi?Nu esti atent?Nu pot sa cred ca am inceput dimineata asa.

-Imi cer scuze.Iti cautam ochii si asta era singurul mod prin care i-as fi putut privi.Imi cer din nou scuze daca te-am lovit.:o3

Si mai nervoasa dupa ce a auzit fata ridica privirea catre tanar si da sa spuna ceva..dar se opreste brusc.

Ochii lor s-au regasit.Erau aceeasi ochi de aseara.Aceeasi.I-ar recunoaste intr-o mie.

-Nu e nimic,spuse ea cu vocea tremuranda vizibil emotionata si atinsa de ce se intamplase.Eu imi cer scuze pentru cum am reactionat.

-Ai reactionat perfect normal,spuse el zambind.

Iar Ea deja plutea la cea mai inalta altitudine.Il regasise.Nu ii venea sa creada.Poate ar trebui sa creada mai mult in dorintele ei.Poate ar trebui sa creada mai mult in vise.

-Eu ma grabesc.O sa pierd autobuzul.Sper sa ai o zi buna!spuse tanarul care luat de val nu se putu abtine si ii saruta obrazul tanarei.

-Si eu la fel,spuse cu o jumatate de gura Ea.Si nu,nu-si dadu seama ca spusese “eu” in loc de “tu”.

Cu mana ei fina isi mangaia acum usor obrazul.Mai apoi isi duse mana la gura si o saruta.Inchise ochii.Se intoarse apoi brusc si privi in urma.Pasii lui inca se vedeau pe trotuarul umed.

Ploaia se oprise.Si iesi soarele.

Si tanara intarzie la scoala pentru ca totul s-a intamplat mult prea repede.A trebuit sa se aseze pe o banca si sa adune piesele a tot ce se intamplase.

“Sigur nu e un vis?Sigur m-am trezit?”

Totul parea un vis.

Isi traia visul dincolo de barierele realitatii.

Orele au trecut pe nesimtite.Si s-a vazut din nou acasa.A intrat val-vartej in camera, si-a aruncat geanta pe pat si si-a aruncat ochii pe fereastra.Era prea devreme.Nu avea cum sa sa-l vada.

A oftat si s-a resemnat pentru moment.In inima ei insa se putea vedea licarind scanteia unei sperante.

S-a schimbat repede de haine,si-a prins buclele intr-un coc lejer si si-a deschis computerul.Era nerabdatoare sa-si verifice email-urile,era nerabdatoare sa scrie pe blog.Pentru ca avea un blog unde scria.Ce?Amintiri.Scria realitati fictive,scria despre iubire,copilarie,inocenta,sentimente,tradare,tristete..scria despre viata.Si scria pentru ca simtea nevoia sa-si foloseasca imaginatia (de care nu ducea lipsa niciodata) in lucruri dragute si nesemnficative pentru ea,dar importante pentru altii.Si isi mai folosea imaginatia si pentru a-si crea accesorii.Accesoriile erau o parte din viata ei,erau lucrurile care ii faceau viata colorata si mai frumoasa decat ea o vedea oricum.

Dar era considerata de multi “ciudata”.Ciudata pentru ca ea indraznea sa creada in vise,in sperante,credea in imposibil.Credea ca poate schimba lumea.Nu avea nici cea mai vaga idee ca intr-o buna zi chiar o va schimba.

Traia fiecare clipa,se bucura de tot ce e in jur iar cand era foarte suparata ruga cerul sa planga in locul,iar daca el nu facea asta,isi sacrifica sclipirile ochilor ei pentru a varsa lacrimi.Insa felul ei de a vedea viata o inveselea repede.Nu ii lasa pe cei din jur sa reactioneze,nu multi isi dadeau seama de secretele pe care le ascundea chipul inocent cu zambetul fermecator.Sentimentele ei erau doar a ei.

Dupa parerea ei,scopul ei in viata era sa-i faca pe cei din jur fericiti,sa-i vada pe cei din jur zambind.Si ii reusea mereu.

Si mai avea si alte pasiuni.Dansul si fotografia.Nu-si putea controla corpul pe ritmurile ametitoare orientale si iubea sa imortalizeze momentele importante cu camera de fotografiat.

Dadu drumul la muzica si incepu sa se piarda in ganduri.Din nou.

“A cui sunt ochii aceia plini de pasiune?A cui este privirea aceia cuceritoare ?A cui sunt buzele care au indraznit sa-mi vorbeasca?”

Se duse pana la bucatarie isi cauta cana ei cu inimioare si isi pregati o ciocolata calda.Apoi se intoarse in camera,arunca un ochi pe fereastra.Nimic.Se aseza pe scaunul de la birou si ramase cateva minute bune cu privirea fixata pe monitor.Apoi se dezmetici brusc.Incepu sa scrie pe blog o poveste despre “Ochii ei”.Asa se si numea noul ei post.”O sa iubesti ochii ei.O sa o iubesti.O sa iti doresti sa fii fericit”-asa se incheie povestea scrisa de fata cu parul buclat si zambetul dulce.

Lasa muzica sa cante in continuare si se hotari sa se imbrace pentru a cobori pana la chioscul de ziare sa-si cumpere cateva reviste.Ii placea sa fie la curent cu ce se intampla in industria artei.

Zis si facut.Dar se auzi soneria.

Advertisements

4 thoughts on “Ochii lor se intalnesc in noapte.(realitate fictiva)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s