Cuvinte.

“Lasa-ma sa te mai privesc.Pentru ultima data.Macar o data.Lasa-ma sa te mai iubesc pentru un minut.Ti se pare mult?Ei ii oferi o viata intreaga.Eu vreau doar un minut.”

“Unde esti?Vreau sa te caut.Lasa-ma sa te gasesc.Promit ca apoi voi disparea din viata ta.Nici nu am fost in viata ta.Sau da?Cu siguranta nu.”

“Mi-e dor de tine.De zambetul tau.De chipul tau.De  vocea ta.Mi-e dor de.. primavara noastra.”

“Dimineti pline de cafea si fete adormite.Sarutari reci,imbratisari scurte.”

“Fete dragute,zambete ascunse.”

“Hai sa visam!Hai sa fugim de tot!Hai sa zburam spre Soare!”

“-Totul se termina aici? -Da.Probabil.Sigur.Se termina. -Nu vor fi regrete? -Nu. -Iti vei aminti de mine? -Parca se terminase deja.”

Advertisements

5 thoughts on “Cuvinte.

  1. Corp cărunt
    Afară-i ger de alaltăieri
    Iar mie mi se ridică…
    Acoperișul casei…exact în locul în care
    Am pus niște trandafiri la macerat
    Pentru curvele care o să mă înșele din nou…
    Și din nou…
    Aceleași întrebări:
    Unde…când?
    Una mai nouă care se poartă acum e
    Ce m-a lovit?…acolo
    Undeva unde zac în nesimțire
    Nu eu, ci doar o parte din mine
    Care se-odihnește pentru o perioadă nedeterminată
    De ceva,
    Acolo – în definitiv – nu mai sunt trandafiri
    Nu mai sunt bujori
    Iasomie
    Fân proaspăt cosit
    Deodată dispare funcția de țăran adormit…
    Nu mai sunt eu…deodată

    Și totuși…

    Nu-mi convine așa.
    Eu nu mă mai joc!…am trei ani
    Și nu mai vreau să cresc…gata!
    Ar fi prea…mult prea…simplu
    Ard!…mai bine ard
    O coloană strâmbă…chinuită
    O să m-ascund…da!
    O să m-ascund în spatele lui răposatu` de tata.
    Vreau biscuiţi…
    Şi eugenii…şi oliţa să o sparg
    Vreau şi o să mă duc să colind
    În oraşul proştilor.
    Vreau prea multe…aşa deodată
    Şi încă nu fac bani singur…să mi le cumpăr
    Avem putere să muncim…cu ce…unde?

    Și totuși…

    Lasă naibii deoparte mândria!
    Unde…când?
    Eu aș vrea s-o las dar…
    Nu mă lasă ea pe mine.
    Am încercat să uit că sunt aici
    Dar am căzut…penibil de penibil
    Nu mai vreau în tine.
    Nu mai vreau nici în mine,
    Nu mai vreau decât o dădacă…de vârsta mea
    Oare am bătut-o pe consoartă…iarăși?
    Așa o să fiu?
    Bine!…așa o să fiu

    Și totuși…

    Mie nu-mi convine nici așa.
    Ulița mă sleiește
    Țigări…o nouă marcă de ”plugarul„
    O nouă marcă de ”unirea„
    Mă cearc-acum la propriu
    Nesimțirea!

    Și totuși…

    Mie încă mi se pare
    Că vreau s-urnesc o piatră cu privirea
    Te-am strâns…stau să-mi extragi seva de formol
    După care plec. Da! Asta nu e viață.
    Pensia o să-mi scuipe capacul
    Plicul e gol bade…Pavele!

    Uite cum suna acum ceva timp acelasi sentiment controlat de tastiera.

    Si totusi acum parca m-as intoarce la el.

    Scrii bine si totusi…

    Ai putea sa o faci si mai bine.

    Ai grija de tine Stef,

    Cu prietenie

    Np

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s