“…Dau replay”

Pentru simplu fapt ca nu mi se intampla doar mie,inseamna ca e doar ceva normal ce la un moment dat va trece,nu?Si atunci de ce e atat de greu?

Suntem stapanii propriilor destine dar cadem la pamant in fata puterii inimii.Deci asta inseamna ca inima are niste limite foarte bine definite care nu pot fi trecute.Si atunci imaginea lui  pe langa faptul ca ne alunga ratiunea si ne da peste cap destinul  de ce reuseste sa intre si  in inima noastra si ramana acolo?

E absurd si frumos si ciudat si nebunesc si trist felul cum reusesc sa fiu cea mai buna actrita in filmul vietii mele.

Nu ar fi frumos daca as putea sa fiu eu si regizorul?Sa hotarasc eu caror sentimente le dau viata,sa hotarasc  eu cand am voie sa ma inrosesc,cand pot sa zambesc dulce si pentru cine,cand sa ma impiedic pentru ca privirea mea e pierduta pe urma pasilor lui,cand sa par indiferenta,cand sa arat ca nu-mi pasa,cand sa-mi ud sentimentele cu lacrimi pentru a creste mai mari decat sunt deja.

…Dau replay unei povesti ireale care ma hraneste cu sperante,iluzii si dezamagiri.Si nimic nu se poate termina.Nu inca.Eu astept sa inceapa.

Advertisements

5 thoughts on ““…Dau replay”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s