Monologul inimii.

Aceeasi fata trista stergea usor geamul putin auburit al autobuzului ciudat de gol pentru a privi apusul.Muzica din casti o facea sa-si miste usor buzele fredonand melodii.Fardurile in culori calde nu ii puteau ascunde insa tristetea infinita parca din ochii ei mari,candva sclipitori.

“Totul pare atat de simplu cand stai intr-un loc si totul trece pe langa tine.Nu ai timp sa simti ca doare,ca poate nu bine.Dar o sa cobor imediat din autobuz..si totul va redeveni la normal.Acel absurd normal in care m-au afundat sentimente dulci..”

“Eu voi merge,eu voi intalni obstacole,va trebui sa ma feresc.O sa am voie sa ma opresc,desi nu ma ajuta cu nimic.Ma opresc eu,timpul merge insa inainte.Ce n-as da sa-l opresc”

“Ce n-as da sa nu fi iubit atat de mult zambetul tau fermecator,sa nu ma fi pierdut in vorbele tale.Dar e prea tarziu,nu?Probabil da.Si acum ma comport ca o nebuna.Vorbesc eu cu mine,in mine.Si tot e ce frumos dureaza putin.Si imi spun asta de parca ar fi fost ceva frumos.Tu,eu,odata noi.Nu am vrut decat o farama de iubire.Dar mereu lucrurile cele mai simplu de dat se platesc scump.Si uneori nici nu ajungi sa te bucuri pe bune de ele.Drumuri diferite..carari ale inimii tale in care mam ratacit. Scoate-ma din abisul perfectiuniii tale ce nici macar nu exista.Vreau sa te uit.”

“Si apusul in seara asta e parca mai frumos ca niciodata.Acum e doar al privirii mele,nu mai este al nostru.  ”

Si lacrimile curgeau usor..

Si totul parea simplu de pe geamul autobuzului.

Advertisements

2 thoughts on “Monologul inimii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s