Ea impotriva lumii.

“Era singura.Era singura pe o strada pustie cu lumini stinse,cu cerul mai innorat ca de obicei,cu stele nestralucitoare,cu asfaltul umed de la ultimele picaturi de ploaie dar fierbinte,fierbinte de la arsita ce fusese in ziua respectiva.

Era ultima zi din august.Era ultima zi de vara.Se aseza pe o banca si isi rezema capul de bratul pe care il tine pe spatarul bancii.Simti o adiere usoara de vant.Dar atat.Copacii inca erau verzi.

Nu simtea insa mirosul toamnei.Acea toamna..

Toamna mereu ii aducea amintiri.Ii aducea sentimente,agitatie..dar in primul rand sentimente.Si amintiri.Da..amintiri.

Se temea de ziua ce va urma.Se temea de zilele ce vor urma.Ii era frica ca ploaia sa nu-i stearga uitarea din suflet,ii era frica ca vantul puternic plin de furie ii va smulge din brate visele-din nou.Tinea la faptura ei.Tinea la sufletul ei.

Vara ii topise toate mastile indiferente,triste,melancolice,putin false dar uimitor de linistitoare.Era ea.Adevarata ea.Dar ..dar ii era frica ca se va schimba din nou.

Inchidea ochii usor si lasa lacrimi sa curga.Nu intelegea de ce.Ochii ei nu aveau nici o vina in razboiul sufletului ei impotriva naturii,impotriva lumii.”

 

Advertisements

3 thoughts on “Ea impotriva lumii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s