Dezordine in sentimente.

partea XLV-a.

Strabatura orasul intreg pana ajunsesera  la un drum langa care zacea o placuta cu semnul “accesul interzis” .Rose isi plati taxiul,multumi si cobori.Soferul o intreba:

-Domnisoara,nu va suparati..e o zona periculoasa..

Aceasta ii intinse o bancnota si-i spuse:

-Pur si simplu tu nu m-ai vazut niciodata.

-Frumusetea chipului trist din oglinda va fi greu de uitat..

-Ati spus ceva?

-Nu..nu.Doar sa aveti grija.

-O sa am.

Era un drum de tara pietruit pe care Rose pasea cu sfiala.Lacrimile ei spalau pietricele,sufletul ei sfasiat ar fi vrut sa iasa si sa ramana acolo in praf..oricum doar praful va ramane deasupra ei..intr-o buna zi.

Se simtea tradata si totusi eliberata de cea mai grea povara pe care ar fi putut-o duce vreodata-dragostea.

“Stiu ca nu o iubeste.Nu poate sa o iubeasca..nu pe ea”si cazu la pamant.Lesinase.Durerea o terminase psihic..iar ea punea prea mult suflet in tot.

Peste cateva minute incepu sa-si miste pleoapele intepate acum de stropii marunti de ploaie.Se ridica usor si-si duse mana la frunte.

“Degeaba sunt eu capoasa.Capul meu a cedat primul”

Nu stia ce o doare mai tare acum..rana,juliturile din genunchi,faptul ca rochia ei alba era acum plina de noroi de la praful imbibat in stropii de ploaie sau faptul ca jumatate din ea ramasese la aeroport in bratele unei alte Ea.

Facu doi pasi dar ametea ingrozitor.Isi lasa capul pe spate si-si lasa fata in grija cerului.Sangele inca mai curgea in siroaie alunecand pe pielea ei fina..

“Pentru simplu fapt ca nu am gasit nemurirea si ca nu pot sa inchid ochii alaturi de el nu inseamna ca ma lipsesc de putere acum si las totul sa ia sfarsit.Desi si tu ingerule ai nevoie de mine!Nu-i asa?”

-Mereu voi avea nevoie de tine.Dar sunt mereu aici.Nu ma vei pierde niciodata.Niciodata.Crede in tine!

I se parea ca are in fata un inger-arata exact asa cum si-i imaginase ea.

-Sunt doar iluzii..Am ajuns in rai?Unde sunt?Ce-am patit?Ah..Chriss.Cele mai dureroase rai au fost din cauza lui.Nu stiu daca voi mai putea trece peste.E obositor sa ierti uneori.E obositor sa faci sacrificii..sa iubesti.

-Nu esti in rai.Stii mai bine ca mine unde te afli acum.Esti foarte aproape de locul in care magia ia chip de om,locul in care fericirea e infinita,locul in care strigatele sunt auzite pana la capatul lumii..

-Tu cine esti?Esti inger?Chiar esti inger?

Deschise ochii.Era pe acelasi drum pietruit.Ploaia se oprise dar ii curatase rana.

Si striga cat putu de tare:

-Tee iubeeeesssc!

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s