Dezordine in sentimente.

partea XLVIII-a.

Pentru un moment si-ar fi lasat tot corpul sa cada in nestire fara sa-si mai ridice capul la aer.Sa uite astfel de tot ce i se intamplase.

Avea privirea atintita spre tavan.

“Si as lasa totul in urma acum..dar nu as mai fi inger.Si eu imi doresc sa devin inger.Exact ca cel care are acum grija de mine si nu ma lasa sa fac cele mai mari tampenii din viata mea..pe care le-as regreta si daca as fi aruncata in cea mai adanca prapastie cu cele mai mari flacari din iad.Am iubit mereu felul cum m-ai mintit.Stilul tau infantil de a face pe-a maturu’ m-a cucerit de atatea ori,iar ochii tai..of!ochii tai..de ei mi-e dor.de ei chiar mi-e dor.daca i-as avea acum in fata sa ma mai pierd macar putin in ei..ar fi ..vai la ce ma gandesc?”

-La ce iubesti tu cel mai mult,paru sa-i raspunda o voce de nicaieri.

“Eu,spiritul meu si cu mine..”

 

Jurnalul ochilor ei,

  Aduci pleoapele peste noi de fiecare data cand te ascunzi de ceva.De ce?Vreau sa vad realitatea.E atat de rea?E atat de urata?Stapana,stiu ca suferi..prin noi trece fiecare parte din ce simti tu..prin noi,dar nu erai tu cea puternica?

 

Acoperita acum doar de un prosop,cu parul ud ce stropea podeaua,se aseza pe un fotoliu langa masuta de lemn.

Cabanuta ii apartinuse bunicii ei;era locul ei preferat in copilarie si ramasese locul ei preferat si acum.

Nu rezista mult tintuita pe fotoliu deoarece era destul de rece acum si ii era frig.Merse la dulap sperand sa gaseasca ceva pe  masura ei.Nu mai fusese acolo de 6 ani,adica de la moartea bunicii ei.De locul ala se ocupase mama ei;motiv pentru care si arata atat de bine.

Dar nu apuca sa deschida dulapul ca batu cineva la usa.Se indrepta speriata spre usa si o descuie.Apoi apasa pe clanta usor si scoase capul afara.Era mama ei.

-Mama!?

-Stiam ca o sa te gasesc aici.De fapt,am primit biletul.

-Da..intra.

-Nuu,nu.Ti-am adus astea,si-i intinse o geanta cu haine de-ale ei si ceva de mancare.Ai nevoie,serios.

-Multumesc.

-Ce-ai patit la cap?

-Nimic grav.Si el s-a saturat de toate si a tinut neaparat sa-mi arate asta.

-Ma ingrijorezi.

-Sunt ok!

-Si in ceea ce-l priveste pe Chriss..

-Mama,nu!

-E disperat,te cauta.Vrea sa te vada.A fost o neintelegere.Poate daca a-ti discuta.

-Momentan vreau  sa fiu singura.

-Deci sa nu-i spun unde esti?

-Spune-i doar ca sunt bine.

-Daca asta iti doresti..Aproape uitam,cand vei deschide dulapul vei gasi un cufar micut.Uite cheia,e pentru tine.Ti l-a lasat bunica ta,mi-a spus sa ti-l dau cand voi considera ca esti destul de mare sa intelegi..Cred ca poti face asta.

-Noapte buna!si inchise usa.

“Ii va spune unde sunt.Mai devreme sau mai tarziu,va face asta.”

Se imbraca repede apoi se repezi spre dulap dar se opri brusc.Isi aminti ce-i spusese mama ei.

“Daca totusi nu sunt destul de mare sa inteleg?Si daca e totusi prea simplu si voi intelege din prima?”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s