Toamna se scriu povesti.

Ar trebui sa imi fie frica de toamna si tot ce mi-ar putea aduce in suflet? Tristete, melancolie, suspine… Nu, inca nu m-am obisnuit. Nu e prima toamna, nu e nici ultima dar in fiecare an e altfel. In fiecare an e alt suflet, sunt alti ochi, alt zambet, alt glas, alta poveste.

Povestile sunt dragute. Eu iubesc povestile tocmai pentru ca raman doar niste povesti. Povesti cu oameni care nu au stiut sa-si intre in rol, care au sarit pagini, care au trait prea intens cele spuse de autor, care s-au impiedicat atunci cand ar fi trebuit sa straluceasca, care isi uitau costumele acasa. Oameni goi fara inhibitii, prejudecati… dar cu prea multe sentimente.

Iar toamna e doar un alt decor menit sa ascunda uratul.

Ma sperie doar gandul ca imi va fi frig si te voi cauta in fiecare umbra si voi numara frunzele sperand ca te voi revedea. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s