iubesc diminetile!

Iubesc dimineata; e momentul perfect din zi. Ma trezesc in pijama si imi arunc telefonul nervoasa si indignata ca a avut tupeul sa ma trezeasca. Nenorocitul! Imi trag patura peste cap si incerc sa-mi continui visul.

Nu functioneaza niciodata. Vis nenorocit!

Parul profita de libertate si se simte oarecum obligat de perna sa nu stea intr-o directie anume, ci in toate directiile. Directii nenorocite!

Ma intind, ma rotesc dar e in zadar. Deschid ochii si ma rog ca intr-un mod ciudat cafeaua sa se fi facut singura. Si ma rog degeaba.

Ma gandesc in fiecare dimineata ca pe langa faptul ca tot ce in jurul meu e inutil e pur si simplu o noua zi si ca asa cum la un moment dat a fost prima pentru mine… chiar azi ar putea fi ultima. Si incep sa zambesc. Ma gandesc la fetele morocanoase ce urmeaza sa le vad, la privirile somnoroase si la faptul ca voi fi cel mai probabil singura idioata cu energie.

Am ajuns sa iubesc diminetile pentru ca imi arata partea reala a lumii; chiar exista asa ceva! Viata e frumoasa, ar trebui sa zambiti mai des.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s