Discurs

(sfarsit de clasa a XII-a )

Timpul este singurul vinovat ca am crescut! Ne-a intins o capcana si am cazut cu naivitate in ea…Avem astazi toti peste 18 ani, totul e legal, suntem responsabili pentru ceea ce facem si suntem de parere ca am demonstrat asta si avem in fata un viitor ce se vrea a fi maret.
Nu stiu daca asta este cel mai bun inceput de discurs avand in vedere ca e ultimul, nu voi mai avea ocazia sa-mi iau ramas-bun in acest mod insa aveam lacrimi in ochi cand l-am scris si va garantez ca tot ce spun acum e din inima!
Am pornit pe acest drum in aceeasi formula cu mici schimbari si iata-ne azi ajunsi la sfarsit; sfarsitul unor ani ce ne-au maturizat, de care ne-am bucurat, pe care i-am iubit si i-am urat in acelasi timp; anii noptilor albe, anii prieteniilor stranse, anii unei prime iubiri, anii dezamagirilor, anii majoratelor, anii in care am invatat si am fost rasplatiti pentru asta, anii care au trecut mult, mult prea repede!
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri prima zi de scoala: atat de sfiosi si timizi, imbracati in uniforma din cap pana in picioare am pasit in clasa ce avea sa ne devina casa – cu mana pe inima recunoastem ca am urat clasa aia pana i-am descoperit partile bune si pana cand am transformat-o astfel incat sa nu fie cea mai frumoasa pentru toata lumea ci cea mai potrivita pentru noi!
Diriga, la fel de frumoasa ca si azi, si-a luat in primire boboceii plina de emotie si alaturi de un brat imens de flori –din lipsa de organizare pe tot parcursul primei ore a fost intrerupta pentru asta- ne-a urat „bun venit” si ne-a incurajat sa pasim cu incredere in aceasta noua lume.
Au urmat doua luni pline de confuzii in ceea ce priveste numele fiecaruia… nu mai vorbesc de statul in banci! Apoi a urmat Balul Bobocilor unde am luat tot ce s-a putut lua : titlu de Miss si de Miss Popularitate, apoi am avut o petrecere de Halloween unde ne-am intrecut pe noi insine! Ideea e ca nu ne-am dat seama cand a trecut clasa a IX-a, asa cum nu ne-am dat seama cand au trecut si celelalte.
Am trait experienta primului 2, primului chiul, a primei zile de nastere petrecute impreuna, am organizat proiecte, am alergat sa ajutam si sa fim peste tot unde se poate fi, am vrut sa ne creem amintiri si nu regretam nicio clipa asta!
Au existat certuri de care ne amintim cu drag azi, au fost crize de nervi, au fost crize de plans si mai ales au fost crize de ras. Ne-am bucurat de fiecare moment petrecut impreuna si am incercat mereu sa surprindem esentialul faptelor!
Nu am fost cei mai cuminti dar nici cei mai rai! Stim ca v-am dat dureri de cap uneori si ne cerem scuze dar astia suntem noi…
Lasam in urma amintiri frumoase si urmele pasilor nostri pe aceste holuri!
Am legat prietenii si in felul nostru ne iubim unii pe altii- iar uneori ne si aratam asta. Ramanem cu tot ce ne-ati invatat, ramanem cu sfaturile pe care le-am auzit chiar daca nu le-am urmat mereu, ramanem cu momente dragi petrecute impreuna, ramanem cu fotografii ce pot spune tot ce eu nu sunt in stare si pe langa miile de amintiri pe care le avem deja vom avea si amintirea acestei zile cand suntem toti impreuna si ne rugam sa mai fim liceeni macar putin.
Multumesc tuturor pentru sprijin si zambete.O noua usa ni se deschide iar succesul e doar la un pas distanta in fiecare zi! Promitem ca vom ramane tineri pentru totdeauna si ca nu vom uita niciodata de unde am plecat.
Au fost cei mai frumosi ani si daca as avea puterea sa schimb ceva nu as face-o! Va iubesc si sper sa ne revedem cat de curand!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s