don’t speak

Mi-a spus ca isi doreste sa fie singura. Departe. Cat mai departe de tot ce o tine pe loc. Da, i se parea ca lumea o tine pe loc. Visa prea mult si nu mai reusea sa desluseasca realitatea. Am intrebat-o ce simte mai exact. M-a privit cu furie. Nu intelegeam. Nici ea nu intelegea. Era trista. Sau poate confuza. Indragostita? Parea revoltata. Tensiunea crestea. O lacrima ii aparu in coltul ochiului. As fi vrut sa-i vorbesc. Puteam sa fac asta. Imi era putin frica. Era dezamagita. Sau poate tradata. Inselata?
Mi-a spus din nou ca vrea sa fie singura. Nu puteam sa o las asa. Priveam cu neputinta la un chip trist batut de cuvinte probabil. Ma simteam legata de maini si de picioare. Am incercat sa-i spun ceva. Gura nu ma asculta. Nu am putut sa rostesc niciun cuvant. Si-a dat seama.
“Singura… vreau sa fiu singura. Vrei sa ma ajuti? e dragut, dar nu poti. Trebuie sa ma ajut singura.”
Isi aprinse o tigara si ma privi din nou cu furie. Stateam in fata ei.
“Ce ai?”am indraznit intr-un final.
“Nu stiuuuu!! Nu stiu ce am!” a urlat.

M-am uitat in ochii ei. Era sincera. Am crezut-o.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s