poveste

“Statea in fata laptopului terminata de gandurile ce nu-i dadeau pace. Isi dorea sa scrie ca sa se descarce dar nu stia ce. Ar fi fost doar cuvinte dezordonate si nu ar fi fost ok. Cel putin asa considera ea. Nu era ok. Oamenii asteptau povesti dragute, vesele iar ea… ea nu era in stare pentru ca nu se simtea draguta in momentul ala si nici prea vesela nu era. Isi dorea si sa planga- nu se putea hotari ce ar fi calmat-o mai mult, lacrimile sau o poveste stupida pentru a hrani niste suflete dornice de o lectura accesibila.

Respira greu si privea in jur in speranta ca va gasi ceva ce ii vad ridica moralul. gol. pustiu. nimic. nimeni.

Nimeni.
Cui sa zambeasca? Simtea ca cei la care tine ea cel mai mult nu sunt acolo cand are ea cea mai mare nevoie.

Nu i se parea corect. Nu era vina lor dar avea nevoie de cineva acolo.

Incepu totusi sa scrie. Degetele tastau fara sa ceara aprobare. Ce tampenie!
Se opri. Isi dorea sa inceapa sa ploua. Isi dorea sa treaca ziua aia mai repede. ”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s