tacere

“Credeai ca nu o sa-ti marturisesc niciodata, nu? Ei bine, am facut-o. Ma simt mai libera acum. Ma simt de parca as fi fost tinuta intr-o cusca si cineva mi-a dat drumul afara. E frumos afara. Sunt multi oameni. Fiecare are o poveste. Stii… uneori imi vine sa-i opresc pe strada si sa-i rog sa-mi povesteasca viata lor. Sunt curioasa daca e mai buna decat a mea. Nu stiu daca m-ar ajuta cu  ceva dar as vrea sa le cunosc povestile.  Ai idee cati oameni simt nevoia sa vorbeasca si nu au cu cine? Nu au nici cum. Uneori nu-si gasesc cuvintele. Le e frica sa fie intelesi gresit sau judecati. Frica. Da, le e frica. Si eu simt uneori nevoia sa vorbesc. Eu ii inteleg. Eu chiar ii inteleg… E ingrozitor sa tii atatea sentimente, frustrari si cuvinte in tine; e pur si simplu ingrozitor. Te macina incontinuu, nu poti dormi, ajungi sa nu mai fii tu. Uneori cand raman singura incep sa plang. Asa ma descarc si ma linistesc. Dar uneori as urla cu toata forta mea… pentru ca unele lucrari dor mai mult decat ar  trebui.

Poftim, ti-am marturisit tot, inclusiv ca te iubesc. Dar sunt complicata si nu ma astept sa ma iubesti si tu”

Iar el a tacut.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s