ploaia

Desi nu imi spala si pacatele – ca in faimosul cantec- iubesc ploaia. E cumva… sincera. Vine cand te astepti mai putin, isi varsa nervii sau blandetea si pleaca. Si te lasa pe tine, un biet muritor sa privesti ca un prost in jurul tau: Ce-a fost asta?

-A fost ploaia.

Nu ii e frica sa atinga. Ii simti pur si simplu corpul sfaramat in mii si mii de bucati… lipit de corpul tau. Te infioara putin gandul.Nu mereu e o senzatie placuta.

Nu e o senzatie placuta pentru ca nu stiti sa iubiti ploaia!

Orice lucru isi are partile ei bune sau rele.

Asa cum Soarele te arde, Ploaia te uda. E o chestie de perspectiva aici. 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s