dependenta de oameni

“-Cand lumea mea e la pamant, am nevoie de lumea lor.

-Poti trai si singura, si poti fi si fericita.

-Da, dar nu as mai fi eu.

-Nu inteleg.

-Nici nu trebuie. Oamenii care ajung sa ma cunoasca se indeparteaza. Sunt complicata, pun mult suflet, imi pasa mult prea mult.  Nu vreau sa devin o persoana vulnerabila si in fata ta.

-Dar nu devii.

-Am mai auzit asta si inainte. Ma cunosc. Imi stiu limitele… nu mai am limite.

-Dar…

-Stiii, sunt doua extreme in care pot cadea oamenii: sa nu le pese deloc sau sa le pese prea mult. Eu alerg dupa un echilibru.

-O sa-l gasesti, o sa vezi!

-Ma amagesc de ceva timp.

-Trebuie sa speri.

-Lasa-ma, te rog. Am speranta cat pentru toata planeta asta la un loc.

-Atunci nu vad care e problema.

-Cred ca problema sunt eu pana la urma. Cred ca trebuie sa schimb ceva la mine si nu-mi dau seama ce. Mi-e frica…

-De?

-Ca intr-o zi.. Mi-e frica de ziua cand voi rabufni si nu-mi va mai pasa. Si voi ramane singura. Urasc singuratatea. ”

Ca sa-ti gasesti echilibrul in viata trebuie sa te gasesti pe tine. Daca te-ai pierdut pe tine, cauta-te inainte sa fie prea tarziu.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s