Mai

Mai aproape de vise, mai departe de ce inseamna noi… Mai departe de lume, mult mai departe ramanem amandoi.

Mai… vino sa imi spui ca o sa fie bine!
Mai alinta-ma, iubeste-ma, hai langa mine!

“Urasc jurnalele dar te iubesc atat de mult pe tine incat as urla de fiecare data cand te simt in sangele ce-mi curge in vene. Scriu sa ma eliberez de o povara amara; iti mai aduci aminte cum era ast’ vara?
Era frumos. As spune ca s-a terminat dar nici nu incepuse. Eu ma minteam frumos si te visam – iar tu disparusei.”

Mai aproape de mare, mai departe de nori. Mult prea departe de fericire suntem amandoi. Ne desparte o viata. Ne desparte un principiu. Mai aproape de viciu, departe de sacriciu.

Mai… 1 mai departe de altul.

Vom fi singuri

Vom fi singuri…
Caci pentru a fi impreuna ar trebui sa ma tii de mana.
Ingrozitor de orgoliosi dar frumosi,
Vom fi singuri dar impreuna.

Cliseic, stupid, tu si eu – amandoi,
Vom fi singuri prin vant si prin ploi.
Dar uraste-ma inainte ca sa stiu si eu,
Tot ce nu vrei sa fii, tot ce nu vreau sa fiu.

Vom fi singuri dar eu te voi vinde noptii
Ca sa-ti fiu aproape si sa-i fac jocul sortii.
Ma simt nenenorocita dar te iubesc de mor,
Vom fi impreuna dar impreuna… Si ne va fi dor.

Ne va fi dor de povestile pe care le-am vazut cu ochii mintii
Ne va fi dor si vom blestema chiar si sfintii.
Ne va fi dor caci n-am stiut sa ne vorbim,
Timizi si fraieri ne mintim ca zambim.

As fi vrut sa iau eu toata durerea si sa o car in spate. Iubindu-te am uitat sa ma iubesc. Ma simteam distrusa pentru ca te-am salvat de la distrugere…
Pura coincidenta sau confuzie?

despre vinovatie, vise si pasiune

“Brusc m-am simtit vinovata. Vinovata pentru ca am renuntat mult prea repede. Nu eu repetam incontinuu ca orice e posibil daca esti destul de nebun incat sa crezi in asta? Ba da – eu. Dar tot eu am renuntat. Din motive necunoscute inca dar clar determinate de ceea ce am trait am renuntat la visul meu.

Credeti-ma ca nu exista o pedeapsa mai mare pentru un visator decat asta – sa realizeze ca a incetat sa lupte pentru cel mai de pret vis.

Nu e nimic pierdut dar poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Poate. Probabilitatea e o idee in care nu cred dar sunt sigura ca optimismul si gandurile bune m-ar putea ajuta.

Cred ca ipocrizia s-a transformat incetul cu incetul intr-o trasatura a mea pe care nu mi-o doream dar pe care doar daca vreau eu o pot inlatura. Si vreau.

Am citit recent o chestie pe internet care suna cam asa (o sa reproduc cu propriile cuvinte): un bunic ii spunea nepoatei ca in mintea fiecarui om se da o batalie intre 2 lupi, unul ce reprezinta sentimentele negative(orgoliul, egoismul, rautatea etc) si unul ce reprezinta sentimentele pozitive (bunatatea, rabdarea, iubirea etc).  Fetita l-a intrebat cine castiga batalia iar raspunul a fost unul ce ar trebui sa ne dea tuturor de gandit “Va castiga cel pe care il hranesti.”

Eu clar nu am hranit lupul care trebuia in ultima vreme.

Dar azi mai mult ca niciodata imi doresc sa reusesc. In fond, viata e frumoasa indiferent de momentul in care realizezi ceea ce-ti doresti!”

ne vedem joi?

“-Vreau sa-mi incep ziua de vineri cu tine. Vreau sa ne vedem joi. Ne vedem joi? Sa stai o zi intreaga cu mine. Sa stai si seara cu mine. Sa te tin in brate, sa-ti sarut chipul chinuit de ganduri, sa-ti mangai parul, sa-ti ating usor urechile, sa te privesc, sa te alint. Hai zi, ne vedem joi? Sa te am in dimineata de vineri numai pentru mine. Sa te privesc atunci cand Soarele imi patrunde in camera. Nu-mi pasa de munca. Nu-mi pasa de nimic… cu exceptia ta.”

Am stat minute in sir in statie  si l-am privit pe el cum se gandea la ea. Urcase in autobuz si ultima lui fraza a fost “Ne vedem joi?”.  Ea i-a zambit (indragostita lulea fireste) si prea timida fiind a dat din cap ca da si a fugit spre usile ce dadeau sa se inchida.

El a ramas acolo si privea in gol. Mi-am imaginat ce i-ar fi spus; ce mi-as fi dorit eu sa aud. Ma rog, mi-am imaginat.

E simplu sa creezi povesti daca stii sa privesti in jurul tau.

cand viata iti impune limite, depaseste-le!

Pare imposibil? Nu este deloc. De fapt, traim intr-o lume in care nimic nu mai este imposibil daca TU crezi in asta! E exact ca in cazul oamenilor care au vise si sperante tot timpul; cei nebuni care merg pana in panzele albe pentru ce isi doresc o fac! Cei care isi asculta vocile interioare ( pe numele lor : Frica de esec, Lenea si Parerile proaste a oamenilor din jur) raman o viata intreaga cu regrete.

Cand ajungi undeva in varf (fie ca vorbim de cariera, fie ca vorbim de relatii), nu te opri gandindu-te ca nu poti mai mult! Ceea ce tie ti se pare a fi o limita ar putea fi doar o alta oportunitate spre ceva mai bun! Nu putem sa numim asta lacomie atata timp cat fetele noastre fericite ii fac si pe altii fericiti- si crede-ma ii fac! Sa imparti cu cei din jurul tau inseamna fericire. Sa-ti depasesti limitele inseamna fericire. Orice poate insemna fericire daca stii din ce perspectiva sa privesti.

Viata mereu ne va oferi limite. Dar limitele sunt ca si regulile… sunt acolo pentru a fi incalcate, depasite.  Tine doar de tine sa reusesti!

jurnalul unei bloggerite: despre dragoste si mancare

Era trecut de 10 seara. Comanda la pizza intarzia sa apara. Chiar si asa era o seara linistita (mai rar asa ceva la mine) in care eram acasa, in fata laptopului cu Liptonul colegului de apartament langa mine. Stiam ca aII-a zi trebuie sa ma trezesc devreme pentru ca aveam munca dar pasiunea mea pentru pierdut timpul si blogul meu au hotarat sa nu ma bag in pat.

Am intrat  sa vad ce se mai intampla si sa mai citesc din postarile oamenilor pe care ii urmaresc. Cati oameni frumosi si talentati pot exista! Am gasit asa o postare despre ideea de slabit si de ce sunt femeile innebunite dupa asta etc si mi-am amintit ca recent am terminat de citit o carte de psihologie practica ce m-a marcat cumva “Cand mancarea tine loc de dragoste.” (Ca sa nu mai vorbim de faptul ca era ajunul Dragobetelui iar eu tot cu pisicile in brate eram.)

Deci dragoste.  Si mancare. Femeie. Enigma.

Am renuntat la suc si mi-am turnat un pahar de vin. In respectiva carte (pe care o recomand cu caldura) se vorbea despre faptul ca in general temerile/fricile unei persone isi au baza in copilarie, intr-un eveniment de care poate nici nu ne mai amintim foarte bine. Exista astfel frica de a nu fi iubiti pentru felul cum aratam, frica de a nu fi parasiti, frica de singuratate, frica de a face ceva gresit… si lista ar putea continua. Si ciocolata. Care nu pune intrebari ci intelege. Si nu numai ciocolata. Ganditi-va putin, de cate ori nu v-ati varsat nervii mancand in loc sa spuneti ce nu va convine?

Poate parea stupid dar la o analiza mai detaliata a  propriei personalitati ajungem la aceeasi concluzie: avem nevoie de iubire, fiecare parte din noi are nevoie de iubire dar de multe ori ne e frica sa recunoastem asta.

Asa cum stim cand ar trebui sa schimbam ceva dar amanam momentul.

Nu e vorba de data asta de timp, e vorba de tine. Inainte de orice/oricine trebuie sa ne iubim noi pe noi. Si uneori da, ciocolata face minuni.

Si pana sa termin eu postarea asta mi-a ajuns si pizza. Sper ca de Dragobete nu ati declarat iubire doar persoanei de alaturi ci si voua!

 

mai sus

“Stiu ca nu esti mandru de mine.

Stiu ca vezi tot ce fac si uneori nu ti-ai dori asta.

Stiu ca uneori crezi ca sunt lasa.

Stiu ca uneori ti-ai dori sa fii aici. Ingerule, si eu mi-as dori asta. Mi-as dori enorm asta.

Mi-ai aparut aseara in vis; imi amintesc fiecare detaliu oricat de marunt ar fi. Imi amintesc cum arati (exact asa cum imi imaginasem si pana acum) dar ingerule… mi-as dori sa te pot lua de mana si sa ramai aici.

Ti-am facut o promisiune si mi-am calcat putin respectul in picioare pentru a o indeplini. Dar mai am putin si imi indeplinesc visul. Da, acel vis de care iti tot vorbesc de cand eram mica. Stiam ca nu e imposibil dar stii… uneori uit si cum ma numesc. Uneori simt ca mai sunt multe de facut iar eu nu mai pot. Nu mai am forta; dupa care imi amintesc de tine si-mi revin, nu complet, dar imi revin.

Sunt zile cand uit sa dorm sau sa mananc. Sunt zile cand uit ca sunt si eu om.Cred  ca am facut greseli atunci cand nu ar fi trebuit. Dar o sa ma ierti intr-o zi, nu-i asa? O sa ma ierte si ei nu-i asa? Imi asum totul, dar de ce nu mi-ai spus ca e atat de naspa sa fii mare?

Intr-o buna zi, cand voi ajunge acolo unde imi doresc voi privi in sus si-ti voi multumi! Promit! Da, alta promisiune. Dar o sa vezi ca o sa fie bine.

Eu o sa fiu bine.”