ARS URBANA – you have to be there!

Evenimentul Ars Urbana, organizat in detaliu si cu multa pasiune  de Organizatia Non-Guvernamentala C.O.N. TOUR ajunge anul acesta la cea de-a IV-a editie! Va avea loc pe data de 9-11 mai in parcarea Iulius Mall si Club Underground (dadada !!).

Nu aveti cum sa lipsiti la evenimentul asta! Promite multe! Si spre deosebire de alte promisiuni, va garantez ca acestea o sa fie respectate.

Ni se promit concursuri, demonstratii si concerte. Si muuuult fun! E organizat de tineri pentru tineri!

Ce se vrea de fapt prin acest eveniment? E foarte simplu: promovarea culturii urbane, familiarizarea publicului cu ea,  educarea publicului in acest sens.

Skateboarding, graffitti, parkour, sculptura si design urban, breakdance, mc, beatbox… chiar sunteti de parere ca v-ati plictisi?

Eu zic sa nu va ganditi prea mult si sa va prezentati in cele 3 zile la eveniment. Si luati-va si smartphone-urile ca daca nu vad selfie cu unu’ stand in maini in spate  nu o sa vad cred!

Lasand gluma la o parte, o sa va las mai jos cateva link-uri cu o parte din evenimente si un filmulet de prezentare. Chiar nu trebuie ratat!

Event Ars Urbana –https://www.facebook.com/events/1415282545405737/

Concurs Street Art – https://www.facebook.com/events/559757287471278/

Jam Session – https://www.facebook.com/events/1470926866472220/

Concurs de sculptura – https://www.facebook.com/events/641768409210779/

Concert Byron – https://www.facebook.com/events/657465200957925/

Battle MC – https://www.facebook.com/events/1431913317066343/

10154228_577021225739181_8597455642082540975_n

dependenta de oameni

“-Cand lumea mea e la pamant, am nevoie de lumea lor.

-Poti trai si singura, si poti fi si fericita.

-Da, dar nu as mai fi eu.

-Nu inteleg.

-Nici nu trebuie. Oamenii care ajung sa ma cunoasca se indeparteaza. Sunt complicata, pun mult suflet, imi pasa mult prea mult.  Nu vreau sa devin o persoana vulnerabila si in fata ta.

-Dar nu devii.

-Am mai auzit asta si inainte. Ma cunosc. Imi stiu limitele… nu mai am limite.

-Dar…

-Stiii, sunt doua extreme in care pot cadea oamenii: sa nu le pese deloc sau sa le pese prea mult. Eu alerg dupa un echilibru.

-O sa-l gasesti, o sa vezi!

-Ma amagesc de ceva timp.

-Trebuie sa speri.

-Lasa-ma, te rog. Am speranta cat pentru toata planeta asta la un loc.

-Atunci nu vad care e problema.

-Cred ca problema sunt eu pana la urma. Cred ca trebuie sa schimb ceva la mine si nu-mi dau seama ce. Mi-e frica…

-De?

-Ca intr-o zi.. Mi-e frica de ziua cand voi rabufni si nu-mi va mai pasa. Si voi ramane singura. Urasc singuratatea. ”

Ca sa-ti gasesti echilibrul in viata trebuie sa te gasesti pe tine. Daca te-ai pierdut pe tine, cauta-te inainte sa fie prea tarziu.

 

In the end… we care

Si de-o fi si eu sa mor 
Nu vreau sa va intristati 
Sa cantati si sa jucati pana-n zori.
Si daca din cand in cand
O sa ma primiti in gand, 
Voi fi aproape de voi. ” (https://www.youtube.com/watch?v=hLzwcUFI7Zw)

De cele mai multe ori apreciem ce avem langa noi atunci cand pierdem.  Regretele brusc nu-si mai au rostul – raman amintirile.

In capul tau e o lupta crancena. De cand te nasti si pana cand mori. Traiesti pentru a-ti povesti viata. Ai parte o copilarie frumoasa (chiar daca nu pare… crede-ma, e frumoasa), apoi de o adolescenta cel putin interesanta, apoi brusc trebuie sa-ti iei viata in maini, iti intemeiezi o familie, ai la randul tau copii, imbatranesti si intr-un final mori.

E acelasi traseu pentru toata lumea.

Nu stim cand venim si cand plecam.

Nu stim sa ne bucuram de viata. Nu stim sa iubim oamenii care ne vor binele. Ii ranim, ii ignoram, le spunem vorbe ce nu vor putea fi uitate, ii pedepsim cu indiferenta, ne indepartam, ii uitam, pana cand intr-o zi cand te loveste o veste exact ca un tir in fata- ca acea persoana nu mai e. Atunci parca-parca te trezesti putin.

Iti pui intrebari, incerci sa intelegi, iti pare rau nu ai ascultat cand ai fi putut face asta, te intrebi daca ai fi putut face ceva si nu ai facut…

Viata este superba si merita traita. Dar in viata nu esti singur, deci ai grija de oamenii din jurul tau! Priveste-i in ochi! Ochii spun povesti pe care buzele nu le-ar putea rosti. Fa-ti timp sa admiri copacii infloriti.

Respecta, multumeste, zambeste, iubeste!

Citeste o carte!

Ia o carte in mana. Deschide-o si citeste-i primele pagini. Daca nu ti-a trezit inca interesul, nu renunta, da filele mai departe, citeste in continuare. Concetreaza-te asupra personajului, a actiunii in sine… sau orice e descris in cartea ta. Uita de probleme si de griji. Imagineaza-ti fiecare cuvant in parte. Lasa-te purtat/a intr-o lume noua. Lasa-te condus/a in lumea creata de autor numai pentru tine. Gandeste-te la detalii. Nu citi “in mare”, nu! analizeaza, critica daca trebuie.

Citeste!

Cartile in sine reprezinta o lume fascinanta in care este absolut minunat sa te pierzi! Nu conteaza ca vorbim de romane politiste, de dragoste, SF etc; gusturile nu se discuta. Nu conteaza ca vorbim de o carte veche, cu mirosul sau specific  ce ma poarta parca in alta epoca, cu ale sale coperti putin rupte, colturi indoite si insemnari, sau ca  vorbim de o carte noua, cu o imagine ce iti ia ochii pe coperta. Nu conteaza ca vorbim de un titlu interesant sau de unul banal.

Motivele pentru care oamenii aleg sa citeasca o carte sunt diverse si uneori si surprinzatoare. Putini oameni mai aleg insa cititul clasic – majoritatea optand binenteles pentru internet. Nu am nimic impotriva  cu aceasta metoda (atata timp cat citesc), nu acesta este scopul postarii mele, dar mi-e cumva ciuda ca generatiile viitoare nu vor sti ce inseamna bucuria pe care am simtit-o eu de exemplu cand am tinut prima  data in mana cartea “Povesti nemuritoare”.

Sunt de acord cu dezvoltarea, modernizarea, dar cartile au rolul lor in viata noastra. Mi-as dori sa fie pastrat.

Una dintre micile bucurii ale vietii – recunosc- e atunci cand ajung acasa, fac un dus si pot sta in pat ore intregi citind. Consider ca nu as fi in stare sa scriu daca nu mi-as “alinta” imaginatia cu pagini intregi ale autorilor romani sau straini.

In incheiere, o sa las link-ul unei melodii ce va fi ascultata (sunt constienta de asta) doar de cei care stiu sa “guste” acest gen.

 

tre’ sa fii nebun sa crezi in vise?

Sau tampit? Nu ma pot hotari si nici nu-mi pot raspunde la intrebare.

Vise. Cu totii le avem. Visam sa avem de-aia si de-aia, si sa mergem acolo si dincolo, sa avem o casa draguta si mare, sa ajungem cat mai sus, sa avem o meserie usoara- care sa ne placa si sa ne aduca si multi bani si lista poate continua…

…Destul de mult chiar.

Nu o sa revin la ideea mult dezbatuta pe acest blog cum ca o sa ne dam seama la un moment dat ca fericirea nu inseamna lucruri materiale sau bani – desi nu ne-am supara daca cineva ne-ar da cateva mii de euro ca sa ne convingem singuri de asta- ci lucruri simple si marunte.

Ce vreau eu sa subliniez prin titlul este faptul ca orice vis are si o baza. Ne dorim ceva pentru ca… Ei bine, acel “pentru ca” ar trebui sa fie destul de puternic incat sa ne determine sa facem ceva mai mult decat rugaciuni. Si daca nu e destul de puternic poate nu asta iti doresti cu adevarat.

Noi oamenii suntem  foarte ciudati. Ne lasam condusi de niste instincte care ne dau impresia ca avem nevoie de anumite lucruri. Nu avem nevoie de ele de fapt! Trebuie sa ne gandim bine inainte de a pretinde ca ne dorim foarte mult ceva.

*Nu de alta, da e posibil sa se intample. haha

Cunosc persoane care isi aleg meseriile in functie de preferintele parintilor. Nimic mai stupid ca asta. Deseori parintii fac greseala de a-i influenta pe proprii copii in niste alegeri importante gandindu-se ca ei, saracii, vor face ce nu au putut face ei.

Rareori se intampla ca parintii si copii sa-si intersecteze undeva pasiunile, de cele mai multe ori sunt total paralele.

Acesta este doar un exemplu. Dar uneori ne e frica sa visam la lucrurile pe care ni le dorim cu adevarat si sa luptam pentru ele, multumindu-ne cu niste iluzii.

Eu recunosc. In acest momemt sunt cel mai nebun si mai tampit om de pe planeta: atat de mult stiu ce imi doresc si visez la asta si lupt pentru asta. Si mai sufar si de optimism… da’ grav nu asa!

Sa aveti o zi buna! Gasiti-va nebunia!

 

 

ne vedem joi?

“-Vreau sa-mi incep ziua de vineri cu tine. Vreau sa ne vedem joi. Ne vedem joi? Sa stai o zi intreaga cu mine. Sa stai si seara cu mine. Sa te tin in brate, sa-ti sarut chipul chinuit de ganduri, sa-ti mangai parul, sa-ti ating usor urechile, sa te privesc, sa te alint. Hai zi, ne vedem joi? Sa te am in dimineata de vineri numai pentru mine. Sa te privesc atunci cand Soarele imi patrunde in camera. Nu-mi pasa de munca. Nu-mi pasa de nimic… cu exceptia ta.”

Am stat minute in sir in statie  si l-am privit pe el cum se gandea la ea. Urcase in autobuz si ultima lui fraza a fost “Ne vedem joi?”.  Ea i-a zambit (indragostita lulea fireste) si prea timida fiind a dat din cap ca da si a fugit spre usile ce dadeau sa se inchida.

El a ramas acolo si privea in gol. Mi-am imaginat ce i-ar fi spus; ce mi-as fi dorit eu sa aud. Ma rog, mi-am imaginat.

E simplu sa creezi povesti daca stii sa privesti in jurul tau.

same love

Imi asum riscul de a fi judecata pentru ceea ce voi scrie acum. Sunt de acord, ii sustin, ba mai mult, eu le-as oficializa casatoriile daca as putea!

Da, e vorba de oamenii de acelasi sex care se iubesc, se imbratiseaza, au relatii si sunt a naibii de fericiti impreuna! Nu pot sa inteleg conceptiile lumii in care traiesc!

Suntem inainte de orice oameni cu totii. Orice om are dreptul sa iubeasca, sa fie iubit, apreciat, respectat… orice om! Permitem atatea lucruri ingrozitoare sa se intample dar ne uitam urat daca vedem 2 baieti sau 2 fete tinandu-se de mana. Se spune ca ne-am nascut cu un scop, ca Cineva ne-a lasat pe pamantul asta cu un scop. Inseamna ca stie mai multe decat stim noi.

Uram sa fim judecati dar judecam. Nu ne place sa fim atent analizati pe strada dar noi o facem. Ne transformam incetul cu incetul in oamenii pe care noi insisi in mod normal ii uram. In niste oameni ipocriti, care se lasa condusi de instincte si care vorbesc fara sa stie ce.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar nu putem sa interzicem oamenilor unul dintre cele mai frumoase lucruri- iubirea.

Mie imi place sa vad oameni fericiti in jurul meu. Nu-mi pasa ce fac, ce secrete ascund (cu totii le avem), cu cine isi petrec timpul, suntem aceeasi.

Am inceput sa scriu articolul asta in urma unui filmulet pe care l-am atasat mai jos si a unei postari de pe tumblr. In filmulet este vorba despre cum ar fi lumea daca noi am fi in minoritate iar in postare despre un preot care vorbeste despre asta. Atata timp cat nu aruncam in oameni cu pietre pentru ca divorteaza ( caci si asta e un pacat in Biblie) nu avem cum sa aruncam in oamenii de acelasi sex care sunt pur si simplu fericiti cu ei insisi.

Feel free to love! Share if you agree! 🙂

“I went to church with my family tonight and the pastor said something that I think every Christian should hear

  • Pastor:Now, according to a few passages in the bible, homosexuality is a sin.
  • Couple of older males in the audience:Amen!
  • Pastor:Now, wait, I’m not finished.
  • Pastor:You know what else the bible defines as a sin? Divorce.
  • -uncomfortable silence-
  • Pastor:There are countless passages that talk about how divorce is wrong, and that there are consequences to getting a divorce, such as the wife should be stoned.
  • Pastor:Yet, I witnessed a divorce just this morning. And I gotta tell you, it was heartbreaking, but I definitely didn’t attempt to throw rocks at the wife, even though she was the one who filed for divorce.
  • Pastor:We choose to overlook the consequences of divorce because time has proven that they’re inhumane and cruel.
  • Pastor:The bible doesn’t say anything about the consequences of a homosexual lifestyle. Yet, we seem to be spearheading a campaign to ruin the lives of people we don’t even know.
  • -the pastor shifts a few notes around-
  • Pastor:The bible states to love thy neighbor. That’s it. There are no other rules or restrictions to that passage.
  • Pastor:So, we as a church family have to support equality with a smile on our face. THAT is the true Christian way. “