despre vinovatie, vise si pasiune

“Brusc m-am simtit vinovata. Vinovata pentru ca am renuntat mult prea repede. Nu eu repetam incontinuu ca orice e posibil daca esti destul de nebun incat sa crezi in asta? Ba da – eu. Dar tot eu am renuntat. Din motive necunoscute inca dar clar determinate de ceea ce am trait am renuntat la visul meu.

Credeti-ma ca nu exista o pedeapsa mai mare pentru un visator decat asta – sa realizeze ca a incetat sa lupte pentru cel mai de pret vis.

Nu e nimic pierdut dar poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Poate. Probabilitatea e o idee in care nu cred dar sunt sigura ca optimismul si gandurile bune m-ar putea ajuta.

Cred ca ipocrizia s-a transformat incetul cu incetul intr-o trasatura a mea pe care nu mi-o doream dar pe care doar daca vreau eu o pot inlatura. Si vreau.

Am citit recent o chestie pe internet care suna cam asa (o sa reproduc cu propriile cuvinte): un bunic ii spunea nepoatei ca in mintea fiecarui om se da o batalie intre 2 lupi, unul ce reprezinta sentimentele negative(orgoliul, egoismul, rautatea etc) si unul ce reprezinta sentimentele pozitive (bunatatea, rabdarea, iubirea etc).  Fetita l-a intrebat cine castiga batalia iar raspunul a fost unul ce ar trebui sa ne dea tuturor de gandit “Va castiga cel pe care il hranesti.”

Eu clar nu am hranit lupul care trebuia in ultima vreme.

Dar azi mai mult ca niciodata imi doresc sa reusesc. In fond, viata e frumoasa indiferent de momentul in care realizezi ceea ce-ti doresti!”

Advertisements

“daca nu dansez macar in gand, sunt un om pierdut”

Nu e obsesie; e pasiune si intr-un fel sau altul si un stil de viata. Te eliberezi de diverse chestii (care se tot aduna).

Cel mai greu pentru un dansator este atunci cand este nevoit sa stea la un birou, 8 ore incontinuu, tintuit pe un scaun.

“M-am nascut sa ma misc, pamantul asta are nevoie de mine!!”

-Da, la fel ca si firma pentru care lucrezi.

Si i-ai inchis putin gura. Isi misca picioarele de agitat ce e! Mainile tasteaza in ritmul unei melodii imaginare. Dar nu rezista. Isi pune castile pe urechi si isi cauta playlistul preferat.

“Dansez pe muzica, lucrez pe muzica, lucrez pe muzica in timp ce dansez in gand. Da… chiar pot sa fac asta.”

Se mai numeste si capacitatea de a face mai multe lucruri in acelasi timp. Orele trec. La un moment dat trec. Uneori nici nu-ti dai seama ca trec. Muzica nu se opreste iar imaginatia nu si-a inventat si buton de ‘stop’.

“Nenorocita!”

Ei, nenorocita sau nu, iti umple mintea de idei – nu ca nu ar fi fost deja prea multe.  Am intrebat de ce. Pur si simplu de ce. Si mi-a ras in fata.

-Daca nu dansez macar in gand sunt un om pierdut. Sa iubesti dansul si sa poti face asta inseamna uneori sa te adaptezi la diverse situatii. Imi iese destul de bine, nu?