De ce iubesc cafeaua

De ce?

D-aia! si D-aia! si D-aia!

Cafeaua ca si ciocolata nu pune intrebari stupide ci intelege. E acolo – fierbinte si gata sa te trezeasca din orice vis urat.

Cafeaua e  unul dintre motivele pentru care iubesc diminetile. Iubesc chiar si ziua de luni… mai ales ziua de luni. Cand stiu ca mai sunt  atatea zile (adica 5) pana la urmatorul weekend si ca trebuie sa ma lupt sa nu cad in monotonie cafeaua ma salveaza. Uneori e afurisita si imi arde limbuta dar incapatanata fiind nu o las!

Daca e bauta alaturi de oamenii potriviti cafeaua e doua sau poate chiar trei ori mai buna! Scoala, liceul sau facultatea sunt institutii unde daca nu ar cafea nu ar fi nici persoane capabile sa invete! Si ce farmec ar mai avea prima ora sau primul curs daca tu in loc sa fii acolo nu ai sta la o cafea intr-un loc linistit?(sau relativ linistit, depinde de cafenea).

Eu iubesc cafeaua pentru ca e buna, e calda sau rece -exact cum vrei tu-, o ai cand vrei, o beau cu cine vreau eu, imi pastreaza amintirile la fel de dulci ca ea, merge perfect cu o carte pe o zi ploioasa, o iubesc pentru ca desi nu ar trebui consumata chiar la orice ora pot sa fac asta si o mai iubesc si pentru ca e afurisita si nu se face singura in nicio dimineata!

O sa inchei aceasta postare mai brusc decat m-as fi asteptat chiar si eu dar nu mi-am baut cafeaua si nu pot functiona. Have a nice day!

septembrie

“Oricat de mult as iubi zilele cu foarte mult soare cand pot iesi afara doar intr-o rochitica trebuie sa ma resemnez.
E septembrie.
E oficial toamna. Zilele sunt din ce in ce mai reci iar eu nu am in bratele cui sa ma ascund ca sa nu simt frigul.

Mergand singura de nebuna pe strazi am observat cum oamenii sunt brusc mai tristi. E ciudat. De ce oamenii tind sa fie mai tristi la inceputul toamnei?
E anotimpul cand o ciocolata calda dimineata are deja alt gust. Simti cum iti incalzeste intai buzele apoi restul corpului. Si cafeaua… cafeaua in zilele ploioase de toamna e unul din cele mai bune lucruri ce ti se pot intampla.

Lecturile au si ele parca alt gust. Serialele devin mai interesante ca niciodata. Ai observat ce dragut se vede bronzul tau pentru care te-ai lasat mangaiata de soare o vara intreaga intre aceste culori ale toamnei?

Toamna are partile ei frumoase. Trebuie sa ne obisnuim cu ea.
Si ca tot vorbeam de ascunzatori… poate cand o sa ma astept mai putin 2 brate imi vor cuprinde trupul si voi uita ca bate vantul.”

aberatii

*ar putea fi o viata buna*
una chiar foarte buna ar spune unii. Viata buna adica sa ai de toate, sa le faci pe toate sau sa le vezi pe toate?
depinde.
de noroc, de cum bate vantul, de cat de tare ii zambim soarelui si de cat de mult visam.
Nu e important sa visam… nu, chiar deloc. E foarte important sa visam! Undeva in capusorul nostru trebuie sa existe imagini ce intruchipeaza perfectiunea: omul perfect, dimineata perfecta, sarutul perfect, zambetul perfect, iubirea perfecta, ploaia perfecta, concertul perfect, sexul perfect, atingerea perfecta… si lista e a naibii de lunga si surprinzator de perfecta.
si uneori intalnim toate aceste lucruri, lucrurile astea exista! dar ne dorim mereu mai mult si mai mult- in loc sa ne bucuram de ce primim privim in jur tematori.
Perfectiunea nu se perfectioneaza. te-ai obisnuit cu ideea ca exista. obisnuieste-te si cu ideea ca e ta.
Si totusi chiar ar putea fi o viata buna.
Mai du-te naibii ca uneori norocul ti-l faci si cu mana ta! vrei ceva lupti. fair enough zic eu
Cand lucrurile par imposibile inchide ochii si gandeste-te ca indiferent de problemele si framantarile tale sunt altii cu probleme mai grave si framantari mai mari! acum deschide ochii. daca te uiti in jur vei vedea fie 4 pereti a caror cai verzi pot fi si roz si albastri daca vrei, fie copaci si flori, fie blocuri gri, oameni grabiti sau masini. Trage aer in piept sau aprinde-ti o tigara. bea si o cafea daca vrei – dar misca-ti fizicul in a schimba ceva inainte sa te schimbe ‘ceva’ pe tine.
Ar putea fi o viata buna daca tu iti doresti asta.nu conteaza locul sau eforturile- cerul e perfect oricum.