Voi baietii.

Din categoria “Fetele sunt greu (sau chiar imposibil) de inteles”  sa facem un exercitiu de a va intelege pe voi, baietii!Usor ca ‘buna ziua’ nu? S-o credeti voi!

Nu sunteti greu de inteles sau de descifrat dar aveti un talent de a nu dezvalui totul incat uneori o luam razna; and yes we put the blame on you!

Nu ne dam seama ce ganditi pentru ca mereu spuneti altceva; nu stim ce simtiti pentru ca nu aratati; nu stim la cine tineti pentru ca… pentru ca nu stim!

Sunteti complicati in cel mai dulce mod posibil si nu aveti idee cat apreciem asta!Sunteti simpatici si uneori v-am lua la palme doar doar o sa ne strangeti in brate (nu o sa opunem rezistenta pentru ca asta e de fapt ce ne dorim).

Vreti prea multe si faceti prea putine.Va plac toate dar va ganditi doar la una.Sunteti cei mai curajosi dar stiti ce este frica.Nu plangeti niciodata dar cunoasteti sentimentul de durere.Iubiti aventurile dar urati aventurierele.

‘Va iubeste femeile’ pentru tot ce sunteti,pentru tot ce nu sunteti,pentru tot ce aratati,pentru tot ce spuneti,pentru tot ce ganditi,pentru tot ce iubiti,pentru tot ce faceti,pentru tot ce stiti,pentru … tot!

Nu ne intelegeti? Foarte bine! nu va intelegem nici noi!

Nu stim daca sunteti indragostiti sau iubiti prea mult atentia, nu stim daca suntem ‘singura’ din multe altele sau ‘alta’ din cele multe si singure, nu stim aproape nimic.Si totusi…  cand suntem in bratele voastre, cand ne sarutati, cand ne vorbiti, cand ne zambiti, cand ne priviti … nimic din toate cele de mai sus nu mai conteaza!

Nu mai inteleg cine pe cine nu mai intelege.Dar cand e sa va iubim… si cand va spunem asta, credeti-ne ne-a luat mai bine de o luna sa prindem curaj si e pe bune.

Rupeti-ne inima in bucatele, indulciti-ne cu minciuni, ignorati-ne, urati-ne; o sa va iubim dincolo de orice obstacol care apare in calea noastra!

Si ajungem din nou la iubire care vine de undeva departe si care ne leaga.

Dezordine in sentimente.

partea LXXVII-a.

Ajunsa acolo se urca in avionul ce ducea spreNew York.

Timpul trecea mult prea repede.Isi stapanea lacrimile si incerca sa para puternica desi ar fi putut s-o distruga orice in acel moment.

S-a cazat la un hotel pentru o saptamana.Nu stia ce vrea sa faca,de ce a venit acolo,nu stia ce simte,nu stia ce sa faca ca sa-si revina.

“Imi pasa prea mult.Mult prea mult.Si da Chriss te iubesc.Oriunde ai fi sa nu uiti asta.Si daca vreodata ti se va face dor de mine te rog sa ma cauti;sper ca stii ca poti sa ma cauti.O sa fiu destul de proasta incat sa-ti acord inca o sansa.Sper doar ca tu sa ma iubesti de mult incat sa nu ma dai uitarii.Am fi putut construi atat de mult impreuna”

“Deci a plecat.. nu a venit cu mine dar a plecat din cauza mea.Oare unde?Unde sa te caut acum?Unde sa te mai caut acum?”

 

                                          Jurnalul inimii Lui

Mai devreme sau mai tarziu o sa va regasiti.Stiu asta,simt asta.Am simtit asta cand eram lipita de inima ei.Mi-a spus ea asta.Intr-o zi o sa ne regasim.Niciuna din noi nu poate trai fara cealalta.Sper sa intelegeti si voi asta.Va purtati prosteste si nu ajungeti la niste compromisuri fara sa va raniti.De ce?

 

                                      Jurnalul Inimii ei

As putea sa scriu o carte despre cum ma strapungi cu cate un pumnal atunci cand refuzi sa ma asculti sau cand iei prea in serios ce-ti spun.Echilibru..unde e?Plangi,din nou.Bucura-te de tot ce iti poate oferi orasul acesta.E frumos,o sa-ti placa.Simt eu asta.Si o sa-l regasesti oricum.Voi nu sunteti facuti sa va uitati sau sa traiti fara sa va consumati iubirea.