Mai ramai…

Azi iti cer doar minuni.

Nu stii ce e in sufletul meu; nu vei sti ce e in sufletul meu! Ieri totul  era altfel; serios, erai altfel. Vreau doar ca intr-o zi sa ma privesti si sa ma lasi sa-ti vorbesc… sa-ti vorbesc asa cum nu am mai facut-o pana acum. Sa-ti spun tot ce e  in sufletul meu, acel suflet a carui secrete nu le stie nimeni, acel suflet care ascunde atat de multe incat uita ce ascunde. Sa iti spun toate lucrurile pe care linistea chipului  tau nu m-a lasat sa le spun pana acum. Ai idee cat de multe sunt?

Am in mine o mare de regrete, un infinit de amintiri si un cer plin de lacrimi. In ce vrei sa te pierzi?

Acum ca ti-am spus atat de multe lucruri… pot sa-ti vorbesc despre tine?

vezi? am facut totul sa para simplu. Incep eu sa vorbesc, mai apoi iti pun eu intrebari, voi da eu si raspunsurile -ah,cat de bine te cunosc! – iar mai apoi o sa-mi iau adio, iar tu nu ma vei opri pentru ca inca te vei gandi la prima mea propozitie.

Si cand vei realiza totul… totul va fi deja terminat. Si e ciudat, nici nu incepuse.

Mai ramai!Mai ramai, te rog.

Nu o sa-ti mai pot vorbi dupa. Nu o sa te mai pot privi. Lumea mea isi va cladi un zid ce o va tine departe de tine; un zid din sticla pentru ca as minti… as mintiiiii daca as spune ca nu vreau sa te mai vad.

Serios, azi iti cer doar minuni.

Deci o sa mai ramai nu-i asa?

Nu,nu-i asa.

Azi mi-ai distrus visele. Azi nu ai fost acelasi.

Ramai si maine!”

Advertisements

Dezordine in sentimente.

partea LXXVIII-a.

“Oare cine a pierdut pe cine?Au fost prea multe cuvinte fara rost si au fost lacrimi;nu pot sa ma mint insa.Desi am suferit de foarte multe ori l-am iubit si il iubesc.Si m-a facut fericita.Langa el am invatat ce este fericirea.Si au fost atatia ani..atatea clipe;doar noi si un decor greu de explicat undeva in spate-neimportant.Incep sa cred ca aceasta fuga nu ma va ajuta prea mult.O sa fiu departe de tot m-a ranit;acel tot care inseamna de fapt.. ‘totul’ pentru mine!Nu stiu daca sa ma fac dobitoaca sau se subintelege din actiunile mele lipsite de logica dar deja mi-e dor.Au trecut cateva ore ;doar cateva ore.Si simt ca inebunesc de dorul lui.Am pierdut practic fiecare motiv pentru care imi iubeam diminetile,dupa-amiezile si serile,fiecare motiv pentru care inima mea imi multumea zilnic,fiecare motiv pe care..pentru care.. ma rog;fiecare motiv!Vreau doar o ploaie puternica; sa ies in strada ca nebuna si sa alerg prin ploaie; sa plang in ploaie!Vreau sa-mi mangaie picurii de ploaie corpul.Vreau sa-mi ratacesc corpul pe cea mai inlaturalnica straduta si sa-l las acolo sa zaca.Vreau sa nu mai gandesc pentru cateva clipe.Vreau sa-mi ascult inima putin.Imi va spune ca am gresit,stiu asta; si-mi va parea rau si-l voi vrea inapoi si voi lupta pentru asta.Chriss,te rog gandeste-te si la mine din cand in cand!”

Rose nu mai era ea.Iar el era deja in Londra sfasiat de gandul ca nu o va mai revedea.Oricum lumea era tot a lor.Dar refuzau sa deschida ochii si sa vada dincolo de cortina orgoliului ce ii apasa pe amandoi!

“Nu nu plang.Nu plange Chriss,nu!Fii puternic pana la capat.Asa a fost sa fie.Cineva sau ceva mereu ne desparte.Poate.. poate m-am saturat.Renunt!”