aberatii

*ar putea fi o viata buna*
una chiar foarte buna ar spune unii. Viata buna adica sa ai de toate, sa le faci pe toate sau sa le vezi pe toate?
depinde.
de noroc, de cum bate vantul, de cat de tare ii zambim soarelui si de cat de mult visam.
Nu e important sa visam… nu, chiar deloc. E foarte important sa visam! Undeva in capusorul nostru trebuie sa existe imagini ce intruchipeaza perfectiunea: omul perfect, dimineata perfecta, sarutul perfect, zambetul perfect, iubirea perfecta, ploaia perfecta, concertul perfect, sexul perfect, atingerea perfecta… si lista e a naibii de lunga si surprinzator de perfecta.
si uneori intalnim toate aceste lucruri, lucrurile astea exista! dar ne dorim mereu mai mult si mai mult- in loc sa ne bucuram de ce primim privim in jur tematori.
Perfectiunea nu se perfectioneaza. te-ai obisnuit cu ideea ca exista. obisnuieste-te si cu ideea ca e ta.
Si totusi chiar ar putea fi o viata buna.
Mai du-te naibii ca uneori norocul ti-l faci si cu mana ta! vrei ceva lupti. fair enough zic eu
Cand lucrurile par imposibile inchide ochii si gandeste-te ca indiferent de problemele si framantarile tale sunt altii cu probleme mai grave si framantari mai mari! acum deschide ochii. daca te uiti in jur vei vedea fie 4 pereti a caror cai verzi pot fi si roz si albastri daca vrei, fie copaci si flori, fie blocuri gri, oameni grabiti sau masini. Trage aer in piept sau aprinde-ti o tigara. bea si o cafea daca vrei – dar misca-ti fizicul in a schimba ceva inainte sa te schimbe ‘ceva’ pe tine.
Ar putea fi o viata buna daca tu iti doresti asta.nu conteaza locul sau eforturile- cerul e perfect oricum.

e tarziu.

Si s-a pierdut in albastrul ochilor ei si a facut tot posibilul sa nu fie gasit. A dorit sa ramana in abis si sa infrunte absolutul. Nu aflase iubirea dar suferise deja.

El o intalnise pe ea dar ea nu stia exact cine e el. El se confrunta cu o mare de sentimente mai mult sau mai putin logice, se confrunta de dragul ei. Nu o iubea pentru ca nu stia ce inseamna asta dar visa… visa la ea alaturi de el mereu si pentru totdeauna.

El parea fericit iar ea nu era acolo. El era aici dar ea plecase de mult.

Se imbracase cu vinovatia ca nu a facut mai mult desi putuse. Ar fi putut face asta pentru ca il lasase … ea ar fi vrut ca el sa-si dea seama mai devreme ce vrea; ar fi contat mai mult si acum… acum e deja ieri si e tarziu!

Dezordine in sentimente.

partea LXXVII-a.

Ajunsa acolo se urca in avionul ce ducea spreNew York.

Timpul trecea mult prea repede.Isi stapanea lacrimile si incerca sa para puternica desi ar fi putut s-o distruga orice in acel moment.

S-a cazat la un hotel pentru o saptamana.Nu stia ce vrea sa faca,de ce a venit acolo,nu stia ce simte,nu stia ce sa faca ca sa-si revina.

“Imi pasa prea mult.Mult prea mult.Si da Chriss te iubesc.Oriunde ai fi sa nu uiti asta.Si daca vreodata ti se va face dor de mine te rog sa ma cauti;sper ca stii ca poti sa ma cauti.O sa fiu destul de proasta incat sa-ti acord inca o sansa.Sper doar ca tu sa ma iubesti de mult incat sa nu ma dai uitarii.Am fi putut construi atat de mult impreuna”

“Deci a plecat.. nu a venit cu mine dar a plecat din cauza mea.Oare unde?Unde sa te caut acum?Unde sa te mai caut acum?”

 

                                          Jurnalul inimii Lui

Mai devreme sau mai tarziu o sa va regasiti.Stiu asta,simt asta.Am simtit asta cand eram lipita de inima ei.Mi-a spus ea asta.Intr-o zi o sa ne regasim.Niciuna din noi nu poate trai fara cealalta.Sper sa intelegeti si voi asta.Va purtati prosteste si nu ajungeti la niste compromisuri fara sa va raniti.De ce?

 

                                      Jurnalul Inimii ei

As putea sa scriu o carte despre cum ma strapungi cu cate un pumnal atunci cand refuzi sa ma asculti sau cand iei prea in serios ce-ti spun.Echilibru..unde e?Plangi,din nou.Bucura-te de tot ce iti poate oferi orasul acesta.E frumos,o sa-ti placa.Simt eu asta.Si o sa-l regasesti oricum.Voi nu sunteti facuti sa va uitati sau sa traiti fara sa va consumati iubirea.