Dezordine in sentimente.

partea LXXII-a.

Jurnalul inimii ei

 

E  prea intuneric pentru a spera la o zi mai buna!?e aglomerat pana si pustiul..si te simt asa departe.ma framanta gandul ca mi-e prea dor de tine,ca as putea influenta cumva felul tau de a vedea lucrurile si te-as face sa alergi dupa ingeri.Stapana,indiferent de ce crezi tu ca simti acum,eu sunt cea pe care apasa greutatea cea mai mare.Ascunzi in mine cele mai nebunesti lucruri,cele mai cutremuratoare secrete.E prea devreme pentru ce ai vrea sa fii.Stiu ca nu pot sa-ti poruncesc eu..nu acum..dar te rog,lasa zapada sa se topeasca singura,nu o topi tu!

 

-Stiam ca o sa te gasesc aici,lipita de fereastra,urmarind cu atentie tabloul divin al iernii.

-Iubitule,mi-a venit o idee.

-Nu vreau sa ma bat cu zapada,spuse Chriss dand inapoi.Nu acum,e prea..

-Nu asta prostutule.

-Uhm,atunci?

-Vreau sa-mi canti!

-Sa-ti cant?

-Daaa!Faceai asta des,iti amintesti?

-Fiecare moment petrecut cu tine e lipit de sufletul meu.Cum as putea sa uit?

-Imi amintesc cum incercai sa ma cuceresti cantand la chitara in parc.Stiai ca te aud,stiai ca te privesc,stiai ca imi place,stiai ca fredonez,stiai

-ca ma placi.

-Stiai?

-Banuiam.

-Hmm

-Dar ai recunoscut si tu!

-Deci imi canti?

-Acum?

-De ce nu?

-Nu am mai facut asta de mult.

-Te rog.De dragul meu.

-Aceeasi melodie?

-Da!

Chriss isi aduse chitara si se aseza langa semineu in sufragerie.Rose veni si se ghemui pe un fotoliu sorbindu-l din priviri.

Pielea se cutremura la fiecare nota,intreg trupul ei era cuprins de frisoane atunci cand degetele lui atingeau corzile.