Dezordine in sentimente.

partea LXV-a.

Rose ramase singura insa simtea cum presiunea ii apasa pieptul,simtea ca nu mai are aer si nu intelegea de ce.Totul parea sters,ochii ei nu mai desluseau siluetele false din geamuri,isi simtea corpul greu.

Inchise ochii si se intinse pe podea.

“Sper doar ca sentimentul asta de neliniste sa-mi aduca ceva frumos..orice.un sarut,pe el,mai mult Soare..orice”

Si adormi.Adormi acolo in mijlocului universului ei neinteles pe care l-ar fi aparat cu pretul vietii ei.Luptase prea mult ca sa-si indeplineasca visele si suferise enorm pana sa atinga apogeul fericirii..iar ea nu era inca constienta de asta.Credea ca orice in orice moment se poate intampla,ca orice lucru frumos se poate sfarama intr-o clipa.Dar astea de multe ori sunt incertitudinile noastre,frica de genial,teama de superb.

Insa ochii au nevoie de lumina.Peste ceva timp se trezi.Luminite calde ii piscau pupilele ce se dilatau putin cate putin.Genele inca atarnau greoi pe pleaope.Se sprijini in coate si incerca sa-si dea seama ce se intampla in jurul ei.

Se ridica muta de uimire.

Sala era plina de trandafiri si petale de trandafiri;lumanari micute sprijineau oglinzile,ferestrele si o aparau pe ea;formasera o fortareata.

Chriss statea in picioare in fata ei urmarindu-i fiecare miscare.

-Rose..am facut asta pentru tine.Tot ce e aici e pentru tine.Iarta-ma ca ti-am pus un somnifer in sucul pe care l-ai baut pana sa ajungem aici dar trebuia sa te adorm cumva.Inima care te inconjoara acum e ca o imagine de ansamblu doar;am vrut sa-ti arat ca asa stai tu in inima mea si crede-ma,de fapt as putea sa-ti jur chiar ca si dupa ce inima mea va lua o alta forma sau dupa ce se va contopi in tot ce s-a numit creare cu mult timp in urma..te va pastra mereu.Esti esentialul meu.Si am facut totul in primul rand pentru ca vroiam sa-ti demonstrez ca te iubesc,ai auzit-o de multe ori..insa te-am si ranit de multe ori..poate prea multe ori.Si nu meritai.Esti cea mai dulce faptura si esti singura definitie a perfectiunii;o definitie care inca se scrie.

-Chriss opreste-te putin.E visul meu.Si vreau sa se opreasca acum pentru a nu fi dezamagita cand ma voi trezi.

-Rose,nu e un vis.Sau poate e dar face parte din realitate cu siguranta.Si de fapt,tot ce vroiam eu sa-ti spun se rezuma intr-o singura propozitie.Uita-te pe oglinzi.

“Vrei sa te casatoresti cu mine?”

-umm..sa..noi..euu..cu ..tine..serios?Rose se ridica de jos si privea oglinzile citind intrebarea din nou si din nou.

Chriss se apropie de ea,intra in inima,ii lua mana,se aseza in genunchi si cu emotie ii spuse si el:

-Rose,vrei..vrei sa te casatoresti cu mine?Stiu ca pare nebunesc dar vreau sa stiu ca vei fi a mea si ca ne vom petrece restul zilelor si nu numai impreuna.

-Ar trebui sa nu fiu eu ca sa spun ‘nu’.Daa,Chriss,vreau!

Inelul finut i se potrivea de minune.Dupa ce sarutara Rose ii spuse,imbratisandu-l:

-Sper ca ai bani sa-mi construiesti alta sala de dans.

-De ce?

-Doar nu crezi ca voi curata ceva de aici!

Advertisements

Dezordine in sentimente.

Partea XL.

-As sta o viata cu tine aici.

Stateau acum intr-o cabanuta pe o insula,undeva departe unde doar valurile si spuma marii i-ar fi putut ajunge.Peisajul in care acum sufletele lor conturau trupuri era de vis.Urmele greselilor erau uitate in pasii de pe nisipul arzator.Si acum traiau unul pentru altul,respirau unul pentru altul,zambeau unul pentru altul,ar fi murit chiar unul pentru altul.

Li se parea ca timpul sta in loc.Ca tot ce isi dorisera ei si tot ce isi imaginasera se realizase in sfarsit.Nu se mai saturau de imbratisari,sarutari si tot tacamul dulce din meniul “Dragostea poate rani-dar nu moare”.

Si simplitatea gesturilor lor ii facea mai speciali.Iar cadrul era putin abstract si totusi normal.

-Chriis totusi ne-am comportat nebuneste.In afara de hrana nu mai avem nimic.Nu m-ai lasat sa-mi iau destule haine..acele bucati nesemnificative de materiale au nevoie de trupul meu..poate in acele fibre se gaseste si viata-ce vrea sa stea lipita de pielea mea.

-Rose,si eu am nevoie de trupul tau..si viata mea simte nevoia sa stea lipita de pielea ta.Tot intregul meu lipsit de scrupule cand vine vorba de a iubi..tot intregul meu e legat de tine.

-Ai un mod foarte dragut de a ma flata.

-Ai un mod foarte dragut de a nu-mi spune ca ma iubesti..

-Oricum stii asta.

-Pentru ca imi arati asta.

-Ce rost mai au cuvintele?Balanta inclina inspre fapte.Toata lumea vrea fapte..nu mai crede nimeni in vorbe,in promisiuni,in ..orice.

-Si daca eu iti spun ca te iubesc ma crezi?Daca iti promit ca voi fi alaturi de tine pentru totdeauna m-ai crede?

-Chriss,tu nu esti toata lumea.Tu esti tu,tu esti al meu.Pe tine te cred si daca mi-ai promite intregul univers.

-Asta nu se poate.Tu esti intregul univers.Cum as putea sa-ti daruiesc ceva ce stapanesti deja foarte bine?

-Universul nu are suflet.

-Din fericire,tu ai.

-Si e al tau.