tre’ sa fii nebun sa crezi in vise?

Sau tampit? Nu ma pot hotari si nici nu-mi pot raspunde la intrebare.

Vise. Cu totii le avem. Visam sa avem de-aia si de-aia, si sa mergem acolo si dincolo, sa avem o casa draguta si mare, sa ajungem cat mai sus, sa avem o meserie usoara- care sa ne placa si sa ne aduca si multi bani si lista poate continua…

…Destul de mult chiar.

Nu o sa revin la ideea mult dezbatuta pe acest blog cum ca o sa ne dam seama la un moment dat ca fericirea nu inseamna lucruri materiale sau bani – desi nu ne-am supara daca cineva ne-ar da cateva mii de euro ca sa ne convingem singuri de asta- ci lucruri simple si marunte.

Ce vreau eu sa subliniez prin titlul este faptul ca orice vis are si o baza. Ne dorim ceva pentru ca… Ei bine, acel “pentru ca” ar trebui sa fie destul de puternic incat sa ne determine sa facem ceva mai mult decat rugaciuni. Si daca nu e destul de puternic poate nu asta iti doresti cu adevarat.

Noi oamenii suntem  foarte ciudati. Ne lasam condusi de niste instincte care ne dau impresia ca avem nevoie de anumite lucruri. Nu avem nevoie de ele de fapt! Trebuie sa ne gandim bine inainte de a pretinde ca ne dorim foarte mult ceva.

*Nu de alta, da e posibil sa se intample. haha

Cunosc persoane care isi aleg meseriile in functie de preferintele parintilor. Nimic mai stupid ca asta. Deseori parintii fac greseala de a-i influenta pe proprii copii in niste alegeri importante gandindu-se ca ei, saracii, vor face ce nu au putut face ei.

Rareori se intampla ca parintii si copii sa-si intersecteze undeva pasiunile, de cele mai multe ori sunt total paralele.

Acesta este doar un exemplu. Dar uneori ne e frica sa visam la lucrurile pe care ni le dorim cu adevarat si sa luptam pentru ele, multumindu-ne cu niste iluzii.

Eu recunosc. In acest momemt sunt cel mai nebun si mai tampit om de pe planeta: atat de mult stiu ce imi doresc si visez la asta si lupt pentru asta. Si mai sufar si de optimism… da’ grav nu asa!

Sa aveti o zi buna! Gasiti-va nebunia!

 

 

nu stim de ce iubim

“Am fost intrebata ce imi place la tine. Am zambit sigura pe mine si am vrut sa raspund dar mi-am dat seama ca nu am nici cea mai mica idee de ce tin atat de mult la tine.
Zambetul, ochii, parul, nasul, buzele in sine, mainile… nu stiu. Vreau sa pot raspunde la intrebarea asta dar nu pot, e singura situatie cand nu e ca nu vreau dar nu pot! nu pot! te iubesc si atat! sper sa poti trai cu asta”

Am invatat din povestile oamenilor din jurul meu ca iubim cu adevarat atunci cand nu putem explica de ce facem asta sau ce anume iubim. Sunt oameni care pastreaza secrete si povesti pe care nu le vor dezvalui nimanui dar chiar si asa acesti oameni intalnesc la un moment dat alti oameni in care au atat de multa incredere incat le vor da indicii- tine doar de noi daca vrem sa vedem sau ca constientizam anumite lucruri. E exact ca povestea ochilor.
Oamenii care iubesc sunt fericiti. Sa fii fericit inseamna sa te bucuri de lucrurile marunte din viata ta. Iubirea nu e un lucru marunt dar ce iubesti tu de fapt la un om cu siguranta e! Si orice lucru marunt inseamna pentru cineva la un moment dat totul! Buzele de exemplu fie ele mai mici sau mai mari, carnoase, fine, uscate pastreaza savoarea atator incercari si atator povesti! Obrajii au fost sarutati de atatia oameni! Parul ti-a fost mangaiat de mii de ori- si nici nu ti-ai dat seama probabil.
Orice lucru marunt e in sinea lui un lucru mare datorita celorlalti oameni care la un moment l-au iubit/apeciat sau s-au bucurat pur si simplu de el.
Priveste in oglinda! Tu meriti sa fii iubit/a in primul rand de tine! Gandeste-te cate povesti ar putea spune fiecare cm de pielea ta daca ar putea vorbi.