despre singuratate

Sunt anumite momente in viata cand singurul lucru de care ai nevoie pentru a te simti mai bine e o imbratisare. Uneori nici macar nu conteaza din partea cui e. Uneori nu conteaza nici macar daca e sincera. Pentru cateva secunde simti ca cineva mai mult sau mai putin te iubeste. Cu ipocrizie sau nu… dar o face. Cuiva ii pasa. Sunt multi oameni tristi sau disperati pentru ca se simt singuri. Unii nu sunt- dar asa se simt. Asta pentru ca degeaba avem in jurul nostru zeci de oameni daca atunci cand ochii nostri cersesc o imbratisare nu e nimeni acolo sa ne-o ofere.

In cazul in care va intrebati de ce nu cer acea imbratisare pur si simplu…  raspunsul e simplu: le e frica. Le e frica sa fie respinsi. Vulnerabilitatea si sensibilitatea anumitor oameni nu are limita. Pot fi impacati la fel de usor cum au fost raniti. Doar ca nu vor uita la fel de usor!

E normal ca la un moment dat sa trecem prin aceasta faza. Exista insa o parte trista: daca nu ofera nimeni imbratisarea starea va deveni una generala. Si nu va trece. Nu usor.

De asta unii oameni iubesc mai mult iar altii mai putin. Nu e o regula, nu as vrea sa-mi sara cineva in cap dar uneori oamenii care primesc prea multa iubire uita sa o dea mai departe; iar cei care au nevoie de ea incearca din rasputeri sa o ofere oricui si oriunde. Spera ca intr-o zi micutul “favor” se va intoarce la ei. Oamenii singuri sunt de cele mai multe ori si printre cei mai fericiti. Si mincinosi. Sa nu-i credeti! Sa recunosti ca esti singur e mai greu decat si-ar putea multi imagina. Asa ca pretind a fi ceea ce nu sunt. Isi ascund problemele iar gandurile le veti gasi mazgalite pe un colt de hartie… sau nici macar acolo.

Privirea ii va trada insa. Oricat de sincer ar parea zambetul, putini ochi stiu sa minta.

nu stim de ce iubim

“Am fost intrebata ce imi place la tine. Am zambit sigura pe mine si am vrut sa raspund dar mi-am dat seama ca nu am nici cea mai mica idee de ce tin atat de mult la tine.
Zambetul, ochii, parul, nasul, buzele in sine, mainile… nu stiu. Vreau sa pot raspunde la intrebarea asta dar nu pot, e singura situatie cand nu e ca nu vreau dar nu pot! nu pot! te iubesc si atat! sper sa poti trai cu asta”

Am invatat din povestile oamenilor din jurul meu ca iubim cu adevarat atunci cand nu putem explica de ce facem asta sau ce anume iubim. Sunt oameni care pastreaza secrete si povesti pe care nu le vor dezvalui nimanui dar chiar si asa acesti oameni intalnesc la un moment dat alti oameni in care au atat de multa incredere incat le vor da indicii- tine doar de noi daca vrem sa vedem sau ca constientizam anumite lucruri. E exact ca povestea ochilor.
Oamenii care iubesc sunt fericiti. Sa fii fericit inseamna sa te bucuri de lucrurile marunte din viata ta. Iubirea nu e un lucru marunt dar ce iubesti tu de fapt la un om cu siguranta e! Si orice lucru marunt inseamna pentru cineva la un moment dat totul! Buzele de exemplu fie ele mai mici sau mai mari, carnoase, fine, uscate pastreaza savoarea atator incercari si atator povesti! Obrajii au fost sarutati de atatia oameni! Parul ti-a fost mangaiat de mii de ori- si nici nu ti-ai dat seama probabil.
Orice lucru marunt e in sinea lui un lucru mare datorita celorlalti oameni care la un moment l-au iubit/apeciat sau s-au bucurat pur si simplu de el.
Priveste in oglinda! Tu meriti sa fii iubit/a in primul rand de tine! Gandeste-te cate povesti ar putea spune fiecare cm de pielea ta daca ar putea vorbi.