“daca nu dansez macar in gand, sunt un om pierdut”

Nu e obsesie; e pasiune si intr-un fel sau altul si un stil de viata. Te eliberezi de diverse chestii (care se tot aduna).

Cel mai greu pentru un dansator este atunci cand este nevoit sa stea la un birou, 8 ore incontinuu, tintuit pe un scaun.

“M-am nascut sa ma misc, pamantul asta are nevoie de mine!!”

-Da, la fel ca si firma pentru care lucrezi.

Si i-ai inchis putin gura. Isi misca picioarele de agitat ce e! Mainile tasteaza in ritmul unei melodii imaginare. Dar nu rezista. Isi pune castile pe urechi si isi cauta playlistul preferat.

“Dansez pe muzica, lucrez pe muzica, lucrez pe muzica in timp ce dansez in gand. Da… chiar pot sa fac asta.”

Se mai numeste si capacitatea de a face mai multe lucruri in acelasi timp. Orele trec. La un moment dat trec. Uneori nici nu-ti dai seama ca trec. Muzica nu se opreste iar imaginatia nu si-a inventat si buton de ‘stop’.

“Nenorocita!”

Ei, nenorocita sau nu, iti umple mintea de idei – nu ca nu ar fi fost deja prea multe.  Am intrebat de ce. Pur si simplu de ce. Si mi-a ras in fata.

-Daca nu dansez macar in gand sunt un om pierdut. Sa iubesti dansul si sa poti face asta inseamna uneori sa te adaptezi la diverse situatii. Imi iese destul de bine, nu?