Tu ai fi in stare?

Nu ajungi sa te cunosti destul de bine pe tine dar te-ai gandit vreodata cum ar fi daca ai sti totul… dar absolut totul despre o alta persoana din jurul tau?Adica sa stii toate lucrurile dragute,frumoase,toate chestiile dezgustatoare,toate gandurile,tampeniile,sentimentele,vorbele,dorintele,fanteziile,nemultumirile,totul!?

Oricat de absurd ar suna mie mi s-ar parea genial!As simti ca traiesc o viata dubla; as avea problemele mele compesate cu bucuriile pe care le-as sti de la acea persoana si invers – ar fi un echilibru perfect intre doua vieti.

As avea ocazia sa traiesc de 2 ori!! in 2 moduri diferite.As invata sa iubesc in 2 moduri,as sti sa plang altfel;as vedea lumea  prin 4 ochi nu ca voi…doar prin 2!

As avea cele mai multe secrete,as fi un jurnal viu cu mii si mii de file!Mi-as iesi din minti de doua ori mai mult ca acum probabil si as uri fiecare faptura de doua ori mai mult in anumite momente si mi-as reveni la normal tot de atatea ori… si as avea de 2 ori mai multe regrete,de 2 ori mai multe nemultumiri.

Nu e ca as trai eu si pentru altcineva dar stiind totul despre cineva (printr-o lege fireasca nescrisa) te incarci  cu si mai multe emotii si fleacuri.

As realiza probabil… de-abia atunci …ca intr-adevar asta e realitatea pe care o vedem/traim  cu totii; as constientiza ca limita normalului este aceeasi pentru toti,ca nebunia exista in fiecare doar ca multi o ascund,ca nimic nu e frumos de la inceput dar poate sa fie!

Si nu,nu vad doar partile frumoase!Nu exista parti frumoase sau urate a unei fiinte umane.Exista doar oameni.

Ar fi momente cand as primi lovituri din ambele parti.

Si ce??nu asta inseamna practic arta de a supravietui in jungla pe are tot noi am creato?

Un adevarat erou nu e cel care zboara sau  mai stiu eu ce;e cel  care isi infrunta si isi traieste viata indiferent de cat de grea sau nesuferita poate parea uneori.

Eu as fi curioasa sa stiu totul despre cineva.

Tu ai fi in stare?

 

Dezordine in sentimente.

partea LXXVIII-a.

“Oare cine a pierdut pe cine?Au fost prea multe cuvinte fara rost si au fost lacrimi;nu pot sa ma mint insa.Desi am suferit de foarte multe ori l-am iubit si il iubesc.Si m-a facut fericita.Langa el am invatat ce este fericirea.Si au fost atatia ani..atatea clipe;doar noi si un decor greu de explicat undeva in spate-neimportant.Incep sa cred ca aceasta fuga nu ma va ajuta prea mult.O sa fiu departe de tot m-a ranit;acel tot care inseamna de fapt.. ‘totul’ pentru mine!Nu stiu daca sa ma fac dobitoaca sau se subintelege din actiunile mele lipsite de logica dar deja mi-e dor.Au trecut cateva ore ;doar cateva ore.Si simt ca inebunesc de dorul lui.Am pierdut practic fiecare motiv pentru care imi iubeam diminetile,dupa-amiezile si serile,fiecare motiv pentru care inima mea imi multumea zilnic,fiecare motiv pe care..pentru care.. ma rog;fiecare motiv!Vreau doar o ploaie puternica; sa ies in strada ca nebuna si sa alerg prin ploaie; sa plang in ploaie!Vreau sa-mi mangaie picurii de ploaie corpul.Vreau sa-mi ratacesc corpul pe cea mai inlaturalnica straduta si sa-l las acolo sa zaca.Vreau sa nu mai gandesc pentru cateva clipe.Vreau sa-mi ascult inima putin.Imi va spune ca am gresit,stiu asta; si-mi va parea rau si-l voi vrea inapoi si voi lupta pentru asta.Chriss,te rog gandeste-te si la mine din cand in cand!”

Rose nu mai era ea.Iar el era deja in Londra sfasiat de gandul ca nu o va mai revedea.Oricum lumea era tot a lor.Dar refuzau sa deschida ochii si sa vada dincolo de cortina orgoliului ce ii apasa pe amandoi!

“Nu nu plang.Nu plange Chriss,nu!Fii puternic pana la capat.Asa a fost sa fie.Cineva sau ceva mereu ne desparte.Poate.. poate m-am saturat.Renunt!”