In the end… we care

Si de-o fi si eu sa mor 
Nu vreau sa va intristati 
Sa cantati si sa jucati pana-n zori.
Si daca din cand in cand
O sa ma primiti in gand, 
Voi fi aproape de voi. ” (https://www.youtube.com/watch?v=hLzwcUFI7Zw)

De cele mai multe ori apreciem ce avem langa noi atunci cand pierdem.  Regretele brusc nu-si mai au rostul – raman amintirile.

In capul tau e o lupta crancena. De cand te nasti si pana cand mori. Traiesti pentru a-ti povesti viata. Ai parte o copilarie frumoasa (chiar daca nu pare… crede-ma, e frumoasa), apoi de o adolescenta cel putin interesanta, apoi brusc trebuie sa-ti iei viata in maini, iti intemeiezi o familie, ai la randul tau copii, imbatranesti si intr-un final mori.

E acelasi traseu pentru toata lumea.

Nu stim cand venim si cand plecam.

Nu stim sa ne bucuram de viata. Nu stim sa iubim oamenii care ne vor binele. Ii ranim, ii ignoram, le spunem vorbe ce nu vor putea fi uitate, ii pedepsim cu indiferenta, ne indepartam, ii uitam, pana cand intr-o zi cand te loveste o veste exact ca un tir in fata- ca acea persoana nu mai e. Atunci parca-parca te trezesti putin.

Iti pui intrebari, incerci sa intelegi, iti pare rau nu ai ascultat cand ai fi putut face asta, te intrebi daca ai fi putut face ceva si nu ai facut…

Viata este superba si merita traita. Dar in viata nu esti singur, deci ai grija de oamenii din jurul tau! Priveste-i in ochi! Ochii spun povesti pe care buzele nu le-ar putea rosti. Fa-ti timp sa admiri copacii infloriti.

Respecta, multumeste, zambeste, iubeste!

Advertisements

despre singuratate

Sunt anumite momente in viata cand singurul lucru de care ai nevoie pentru a te simti mai bine e o imbratisare. Uneori nici macar nu conteaza din partea cui e. Uneori nu conteaza nici macar daca e sincera. Pentru cateva secunde simti ca cineva mai mult sau mai putin te iubeste. Cu ipocrizie sau nu… dar o face. Cuiva ii pasa. Sunt multi oameni tristi sau disperati pentru ca se simt singuri. Unii nu sunt- dar asa se simt. Asta pentru ca degeaba avem in jurul nostru zeci de oameni daca atunci cand ochii nostri cersesc o imbratisare nu e nimeni acolo sa ne-o ofere.

In cazul in care va intrebati de ce nu cer acea imbratisare pur si simplu…  raspunsul e simplu: le e frica. Le e frica sa fie respinsi. Vulnerabilitatea si sensibilitatea anumitor oameni nu are limita. Pot fi impacati la fel de usor cum au fost raniti. Doar ca nu vor uita la fel de usor!

E normal ca la un moment dat sa trecem prin aceasta faza. Exista insa o parte trista: daca nu ofera nimeni imbratisarea starea va deveni una generala. Si nu va trece. Nu usor.

De asta unii oameni iubesc mai mult iar altii mai putin. Nu e o regula, nu as vrea sa-mi sara cineva in cap dar uneori oamenii care primesc prea multa iubire uita sa o dea mai departe; iar cei care au nevoie de ea incearca din rasputeri sa o ofere oricui si oriunde. Spera ca intr-o zi micutul “favor” se va intoarce la ei. Oamenii singuri sunt de cele mai multe ori si printre cei mai fericiti. Si mincinosi. Sa nu-i credeti! Sa recunosti ca esti singur e mai greu decat si-ar putea multi imagina. Asa ca pretind a fi ceea ce nu sunt. Isi ascund problemele iar gandurile le veti gasi mazgalite pe un colt de hartie… sau nici macar acolo.

Privirea ii va trada insa. Oricat de sincer ar parea zambetul, putini ochi stiu sa minta.

lucruri marunte. partea 2

“Mi-as dori sa raman asa tanar/a”

(un fel de forever young forever and always)

Am auzit de foarte multe ori fraza asta si mereu imi ridica un semn de intrebare; oare oamenii cand spun asta se refera doar la varsta, la energie, la capacitatea de a intelege lucruri, la bucuria de a trai, la numarul ridurilor, la vizibilitatea cearcanelor, la inocenta, la naivitate, la sentimente, la aventuri, la finetea pielii, la nopti pierdute, la forta, la culoarea parului, la responsabilitati… sau pur si simplu nu au in minte nimic din toate lucrurile la care m-am gandit eu in timp ce faceam un exercitiu de imaginatie ?

Mie imi place sa cred ca inima ramane tanara indiferent de probleme sau de cati ani se aseaza peste ea. De ce nu crede toata lumea asta?

E atat de simplu sa fii fericit/a daca iti faci timp cateva secunde si crezi in asta!

Dar nu… oamenii sunt ocupati si alearga in stanga si-n dreapta facand de toate si bucurandu-se de nimic. Unii nici macar nu fac lucrurile cu placere.

E pacat.

Risipa de timp; iar timpul nu se cumpara si nu se poate opri si nu poate fi controlat.

E logic sa iti pierzi tineretea daca nu inveti sa te bucuri de viata. Insa inima chiar poate ramane tanara. Totul sta in a crede asta!

Lumea poate fi mai buna daca tu crezi asta! Acorda o sansa acestui mare “tot” in care ne scaldam zilnic. Iubeste ca si cum ai avea 18 ani, danseaza ca si cum ai avea 20 si zambeste ca si cum ai avea 2 ani! Orice gest conteaza.

Increderea in sine

Doua dintre categoriile in care se impart oamenii ar fi urmatoarele: cei care au incredere in ei si cei care nu au.
Conteaza foarte mult ca tu in calitate de om sa stii sa te accepti; vorbim practic de un “narcisism pozitiv”, asa cum Marie Haddou il numeste, rezumand increderea in sine astfel: “Iubeste-te si pretuieste-te asa cum esti.”
Daca acest principiu ar constitui baza oricarei personalitati a oricarui om de pe aceasta planeta, lumea ar fi din start un loc mai bun, gradul de charisma ar fi mai ridicat iar actiunile intreprinse de acestia ar fi realizate cu maximum de energie si siguranta astfel incat rezultatele ar fi mult mai bune iar progresul mult mai sigur.

Aceasta neincredere porneste de cele mai multe ori de la anumite sentimente pe care le dezvoltam (sentimentul de inferioritate, de descurajare, de rusine, de anxietate, de respingere) intr-un mod nefondat, eventualele argumente aduse in sprijinul unei asemenea idei fiind irelevante.

Ca pentru orice alta problema insa exista si solutii; sa fii motivat/a, sa zambesti atunci cand gresesti (o sa dea mai bine decat “ce prost/proasta sunt!”), sa iti fixezi anumite obiective, sa constientizezi care e realitatea, sa alegi sa fii fericit/a, sa te analizezi si sa devii constient de calitatile tale in primul rand.

Din punct de vedere psihologic aceasta problema poate fi dezbatuta mult mai mult, fiind inclusiv carti scrise despre cum sa-ti intaresti increderea in tine etc, insa am incercat sa surprind in cateva randuri anumite lucruri importante: sentimentele pe care le simtim atunci cand nu suntem increzatori si ce ar trebui sa facem pentru a ne “vindeca”.

Un om cu incredere in sine este un om fericit si mult mai frumos!

her eyes

tumblr_mnkko2OhmQ1ql0iypo1_500

Intotdeuna.
Dar e greu sa privesti in ochii ei. Ochii ei au stralucirea aia care te-ar da cumva peste cap. Nu te-ai indragosti… dar ai ramane cu gandul la ochii ei.

Ochii ei ascund ceva?
probabil.
mai mult ca sigur da.
E o poveste acolo pe care nimeni, dar nimeni nu o va sti vreodata in totalitate! E povestea ei, povestea lui, povestea lor, povestea unor necunoscuti, povestea unei dezamigiri, a unei certe, a unei impliniri- e o poveste si poate fi frumoasa sau nu. S-ar putea sa-ti placa sau s-ar putea sa nu.

Nu iti va spune niciodata finalul. Vei crede tu ca il stii dar nu e ala! Ochii pot ascunde atat de multe.
Ochii pot fi inselatori. Ochii pot iubi. Ochii se pot bucura si tot ei pot plange.
Ochii pot iubi.

Ai incercat vreodata sa ii privesti cum trebuie?adica sa te abtii de la privitul pometilor, a buzelor, a nasului – sa-i privesti doar ochii. Sa ai rabdare sa te pierzi in ei.
Stii ce se va intampla daca ai face asta? La un moment dat ea ar clipi… ar clipi inainte ca tu sa afli tot. Te-ai enerva dar ii iubesti ochii si nu ii poti certa ca iti ascund o poveste ce te-ar face sa o respecti sau sa o iubesti mai mult.

lucruri marunte

nu am mai scris de ceva timp (nu mult dar e) si imi pare rau.

O sa multumesc din nou si din nou celor care imi urmaresc/citesc/critica/iubesc blogul! Inseamna enorm pentru mine 😀

Oboseala ma impiedica sa scriu povesti dar nici nu pot lasa atat de putin asa ca o sa incerc.

si de aici vine primul sfat: incearca! indiferent de ce faci si cat greu e incearca! nici nu stii cand iti va surade norocul.

am mai zis dar merita spus din nou; norocul ti-l faci uneori si singur- deci ai grija ce faci!

Lupta pentru visele tale.Fa mereu ceea ce iubesti sa faci si ai grija sa pui pasiune in fiecare cuvant si lucru-impactul va fi enorm.

Zambeste! oriunde, oricum, oricui!

Lucruri

“Ma simteam implinita; de fapt nu, implinita e mult spus… ma simteam impacata cu ceea ce traiam, eram fericita. Si nu traiam intr-o lume perfecta dar era bine, nu as fi vrut sa se schimbe nimic. Si nu s-a schimbat nimic, s-a schimbat totul! Pusa in fata unor situatii pe care le mai vazusem doar in filme mi-am dat repede seama ca realitatea mea nu e deloc un film si ca numarul de episoade nu il voi sti niciodata. Sunt confuza si ma interiorizez pentru ca mi-e greu sa vorbesc despre ce simt. Uneori, cand sunt singura, imi ascund capul in perna si plang- e o forma buna de a ma calma pentru o perioada scurta.”

In viata toate lucrurile se intampla cu un scop, nu? Te ajuta sa cresti, sa te maturizezi,te doboara, te ridica.