dependenta de oameni

“-Cand lumea mea e la pamant, am nevoie de lumea lor.

-Poti trai si singura, si poti fi si fericita.

-Da, dar nu as mai fi eu.

-Nu inteleg.

-Nici nu trebuie. Oamenii care ajung sa ma cunoasca se indeparteaza. Sunt complicata, pun mult suflet, imi pasa mult prea mult.  Nu vreau sa devin o persoana vulnerabila si in fata ta.

-Dar nu devii.

-Am mai auzit asta si inainte. Ma cunosc. Imi stiu limitele… nu mai am limite.

-Dar…

-Stiii, sunt doua extreme in care pot cadea oamenii: sa nu le pese deloc sau sa le pese prea mult. Eu alerg dupa un echilibru.

-O sa-l gasesti, o sa vezi!

-Ma amagesc de ceva timp.

-Trebuie sa speri.

-Lasa-ma, te rog. Am speranta cat pentru toata planeta asta la un loc.

-Atunci nu vad care e problema.

-Cred ca problema sunt eu pana la urma. Cred ca trebuie sa schimb ceva la mine si nu-mi dau seama ce. Mi-e frica…

-De?

-Ca intr-o zi.. Mi-e frica de ziua cand voi rabufni si nu-mi va mai pasa. Si voi ramane singura. Urasc singuratatea. ”

Ca sa-ti gasesti echilibrul in viata trebuie sa te gasesti pe tine. Daca te-ai pierdut pe tine, cauta-te inainte sa fie prea tarziu.

 

poveste

Si-a muscat buza atat de tare incat o picatura de sange a sarit pe mine.

M-a durut.

Ea parea ca nu simte nimic. Se uita in gol fara sa scoata un sunet. Incerca sa nu planga dar furia era mult prea mare si nu se putu abtine.

-Ce ai? am intrebat-o in final.

-Imi plang de mila. Mi-e frica.

-De ce?

-De ce nu? Oamenii nu se nasc doar pentru a fi fericiti.

-De ce plangi?

-Mi-am uitat motivele sa rad.

-Dar..

-Stiu, sunt ipocrita, eu aia care era fericita din orice, bla bla bla, stiu. Sunt ipocrita dar nu mai pot.

-Nu mai poti sa ce?

-Sa ma suport asa.

-Asa cum?

-M-am transformat intr-un om in care mi-am promis ca nu ma voi transforma. Intr-un om pe care eu l-as uri.

-Dar esti om, noi toti te iubim oricum.

-Si la ce bun? Sa ma iubeasca lumea toata! Eu nu pot sa ma iubesc. Eu nu pot sa ma iubesc. Eu nu pot sa ma iubesc…

Isi izbi capul de genunchii stransi la piept si incepu sa planga din ce in ce mai tare urland “Eu nu pot sa ma iubesc!”.

-Ba poti! Crede-ma, poti! Poate ca ai uitat cum. Uita-te in oglinda! Singura ta problema e ca ai uitat cum sa te iubesti. Asta patesc oamenii carora le pasa mai mult de restul decat de ei insisi. Nu asa se face. Intr-un final… intr-un final vei ramane singura. Toti ramanem singuri la un moment dat. Trebuie sa stii sa te iubesti.

despre singuratate

Sunt anumite momente in viata cand singurul lucru de care ai nevoie pentru a te simti mai bine e o imbratisare. Uneori nici macar nu conteaza din partea cui e. Uneori nu conteaza nici macar daca e sincera. Pentru cateva secunde simti ca cineva mai mult sau mai putin te iubeste. Cu ipocrizie sau nu… dar o face. Cuiva ii pasa. Sunt multi oameni tristi sau disperati pentru ca se simt singuri. Unii nu sunt- dar asa se simt. Asta pentru ca degeaba avem in jurul nostru zeci de oameni daca atunci cand ochii nostri cersesc o imbratisare nu e nimeni acolo sa ne-o ofere.

In cazul in care va intrebati de ce nu cer acea imbratisare pur si simplu…  raspunsul e simplu: le e frica. Le e frica sa fie respinsi. Vulnerabilitatea si sensibilitatea anumitor oameni nu are limita. Pot fi impacati la fel de usor cum au fost raniti. Doar ca nu vor uita la fel de usor!

E normal ca la un moment dat sa trecem prin aceasta faza. Exista insa o parte trista: daca nu ofera nimeni imbratisarea starea va deveni una generala. Si nu va trece. Nu usor.

De asta unii oameni iubesc mai mult iar altii mai putin. Nu e o regula, nu as vrea sa-mi sara cineva in cap dar uneori oamenii care primesc prea multa iubire uita sa o dea mai departe; iar cei care au nevoie de ea incearca din rasputeri sa o ofere oricui si oriunde. Spera ca intr-o zi micutul “favor” se va intoarce la ei. Oamenii singuri sunt de cele mai multe ori si printre cei mai fericiti. Si mincinosi. Sa nu-i credeti! Sa recunosti ca esti singur e mai greu decat si-ar putea multi imagina. Asa ca pretind a fi ceea ce nu sunt. Isi ascund problemele iar gandurile le veti gasi mazgalite pe un colt de hartie… sau nici macar acolo.

Privirea ii va trada insa. Oricat de sincer ar parea zambetul, putini ochi stiu sa minta.