Dezordine in sentimente

partea LXXXI-a.

-Chriss,Chriss trezeste-te!Ai visat!Chriss!

-Roseeee

-Iubitule,ce ai visat?Ce e cu tine?Ce ai in ultima vreme?Te porti ciudat,esti agitat… ce ai Chriss?

-Nimic… nimic.

-Chriss nu te cred nici daca imi juri.Te cunosc!

-Pai tocmai pentru ca ma cunosti!

-De ce tipi la mine?

-Nu tip!

-Chriss inceteaza!

-Pur si simplu vreau sa ma lasi in pace!

-Esti sigur?

-Repet,esti sigur?

-O sa iau tacerea ta ca pe un raspuns.In cazul in care ti se dezgheta inima si vei realiza ca iti vreau binele stii unde ma gasesti!

-Stai Rose!

-Pa!

“Cat de idiot pot fi?Tocmai am avut cel mai ingrozitor vis in  care o pierdeam pe ea si acum  am alungat-o!”

*Du-te dupa ea pana nu e prea tarziu!

Niciunul nu il intelegea pe celalalt.Se indepartau usor unul pe altul cand de fapt tot ce isi doreau era sa fie impreuna!

Viata nu e mereu frumoasa si asta nu pentru ca nu vrea ea ci pentru ca nu vrem noi sa o vedem asa!Ne facem planuri,gandim prea mult si uitam sa traim.Exact asta li se intampla si lor.Simteau ca nu mai eu ce trai!Ba da;mai multe decat si-ar fi putut ei inchipui chiar.Le era frica sa zboare,sa-si ascunda grijile si problemele intr-o valiza si sa fie fericiti.Au trait momente peste momente si au trecut prin mult prea multe impreuna… si daca nu in realitate au avut ei grija sa se gandeasca sau sa-si imagineze,sau sa viseze cum ar fi daca ar fi facut altceva,daca ar fi ales altceva!

Dar sunt predestinati.

Dezordine in sentimente.

partea LXXX-a.

“In cazul in care te voi gasi,in cazul in care Cel de Sus ma iubeste destul de mult incat sa mi te aduca iar in cale oare voi fi in stare sa te tin aproape de mine pentru tot restul vietii mele?”

Inca incepatori in viata,inca lipsiti de experienta desi aveau impresia ca le stiu pe toate se luptau cu o absurditate pe care nu as putea sa o descriu in cuvinte.

Trrrr!

Chriss raspunse la telefon prompt dar nu apuca sa spuna  ceva pentru ca vocea de la celalalt capat al convorbirii il coplesea.

-Te rugasem sa ma distrugi cu iubire… ai luat-o prea in serios.Am fost o proasta.Recunosc.Trebuia sa te ascult,sa te sustin,sa plec cu tine.Nu,m-am incapatanat sa … sa nu stiu.Nu stiu ce am vrut sa demonstrez si cui dar nu mi-a iesit.Acum sunt departe de cei dragi mie,sunt departe de tine Chriss.Si mi-e greu dar nu am nici cea mai vaga idee in legatura cu ce as putea sa fac.Te-am sunat pentru ca nu pot sa nu te sun.Te-am ranit,m-am ranit,unul din noi a gresit probabil mai mult decat celalalt si nu trebuia sa las nimic sa intervina intre noi.Poate nu am destula incredere in tine desi nu mi-ai dat niciun motiv,poate nu te merit.Chiar iubitule,poate nu te merit.

-R..

-Nu,nu taci.Lasa-ma sa-ti vorbesc eu.Te-as strange in brate si te-as saruta in momentul asta dar nu am cum.Iarta-ma ca imi ascult orgoliul mai mult decat imi ascult inima;nu e prima data cand fac tampenia asta iar tu stii.Iarta-ma ca te-am sunat acum,iarta-ma dar te iubesc!

-Rose zi-mi unde esti.Si eu am nevoie de tine si sunt sigur ca stii asta.Eu sunt fericit doar langa tine,te vreau langa mine,vreau..Rose mai esti?

Insa Rose inchisese de mult.

-Doamne,nu!De ce eu?De ce din nou?Daca nu as sti ca e undeva in lumea asta si ca ii este dor de mine m-as arunca in momentul asta de la etaj si as cauta-o printre ingeri.